Dumnezeu deschide porţile închisorii

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război, izbăvirea. – Isaia 61:1

Într-o neobişnuit de frumoasă după-amiază de Sabat din luna februarie, grupul nostru muzical se îndrepta cu maşina, vreme de două ore, spre o închisoare. Când am ajuns, ni s-a adus la cunoştinţă că nu vom putea să ne susţinem concertul şi nici măcar să intrăm. Câţiva angajaţi erau bolnavi, iar autorităţile închisorii nu puteau asigura măsurile de securitate adecvate unui asemenea eveniment. În ciuda nemulţumirii noastre, insistau să plecăm, precizând că nu pot face nicio excepţie de la regulile închisorii.

Convinşi să era voia lui Dumnezeu să susţinem acel concert, am format un cerc, ne-am prins de mâini şi, în rugăciune, am pus problema în mâna Sa. Câteva minute mai târziu, un gardian a revenit şi ne-a spus: „Nu îmi vine să cred. Şeful s-a răzgândit. Puteţi intra.”

Gardianul de serviciu ne-a spus că locul de desfăşurare a concertului se schimbase, de la o încăpere mică din aripa de est (cu o capacitate de 40 de locuri) în curte, care deservea patru aripi ale clădirii – însă câte o aripă, pe rând. Cel puţin până în ziua la care mă refer. Gardienii ne-au însoţit să ne instalăm echipamentul de sunet, după care au escortat în curte aproximativ 400 de bărbaţi din două aripi. Câţiva gardieni dădeau din cap uimiţi de cursul evenimentelor.

Când m-am ridicat să cânt în faţa a aproximativ 50 de privitori curioşi, am simţit o prezenţă malefică, o impresie de sufocare în jurul gâtului şi senzaţia că eforturile noastre erau în zadar. „Doamne”, m-am rugat, „nu pot face acest lucru fără Tine.” Prin credinţă, am ieşit în faţă şi am început să cânt. Vocea mea, la început firavă, devenea cu fiecare notă tot mai puternică. Am simţit o imensă senzaţie de linişte. În doar câteva minute, ceilalţi 350 de deţinuţi, aflaţi departe de locul în care ne aflam noi, au început să se mişte în direcţia noastră. După ce am cântat, cineva a prezentat un mesaj despre iubirea şi iertarea lui Dumnezeu. Până la finalul întâlnirii, am oferit cărţi şi am înscris peste 100 de deţinuţi la cursul de studiu biblic prin corespondenţă.

Am avut parte de multe minuni în acea zi. Vieţi au fost schimbate, pentru că noi am crezut în puterea lui Dumnezeu de a interveni. Vreau să te încurajez şi să te provoc, prietena mea, atunci când crezi că împrejurările vieţii te ţin prizonieră, fă un pas în spate şi, în credinţă, lasă-L pe Dumnezeu să deschidă porţile închisorii tale şi să te elibereze! îl laşi chiar acum să facă pentru tine acest lucru?

Vonda Beerman

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn