Idealul de sfințenie
8. Citește Psalmii 15:1,2; Efeseni 4:22-24 și 2 Timotei 2:21. Ce ne spun aceste texte despre sfințenie?
Psalmi 15:1-2
1. Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2. – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.Efeseni 4:22-24
22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
23. şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.2 Timotei 2:21
Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.
Sfințenia este condiția pentru a intra în părtășie cu Dumnezeu şi pentru a deveni de folos. Este o zicală: „Semeni o faptă şi culegi un obicei; semeni un obicei şi vei culege un caracter.” Și am putea adăuga: „Caracterul determină destinul.” Singurul lucru pe care îl vom lua cu noi în cer este caracterul.
Dacă ne formăm obiceiuri noi și ne dezvoltăm caracterul nu înseamnă că obținem sfințirea prin eforturile personale, ci aceasta este calea pe care Duhul Sfânt ne conduce la sfințenie. Pentru viaţa noastră creștină, sunt importante mai ales obiceiurile care au legătură cu virtuțile biblice: răbdarea, dragostea, credincioșia, bunătatea, blândețea, facerea de bine și stăpânirea de sine.
Dacă inimile noastre sunt pline de Duhul Sfânt, vom fi activi pentru Dumnezeu. Dar prea adesea uităm că Dumnezeu este Cel care ne sfințește și va duce la bun sfârșit lucrarea începută în noi (Filipeni 1:6). Uneori suntem atât de ocupați cu lucrarea Domnului, încât uităm să ne mai bucurăm de timpul petrecut cu El în rugăciune. Când suntem prea ocupați ca să ne mai rugăm, suntem de fapt prea ocupați ca să fim creștini!
Filipeni 1:6
Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Poate că educația și succesul personal ne-au făcut atât de încrezători în noi înșine, încât considerăm că talentele și programele frumoase sunt meritul nostru şi uităm că despărțiți de Hristos și fără Duhul Sfânt nu putem face nimic.
A fi activ în lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă a fi sfânt. Vor exista oameni care vor considera că au făcut lucruri mărețe pentru Domnul, dar, în realitate, nu L-au urmat – vezi Matei 7:22,23. Este o mare diferență între a fi chemat de Dumnezeu și a simți imboldul de a face ceva pentru El. Dacă nu ne luăm timp să ascultăm în liniște glasul Său, riscăm să ne ghidăm după imboldurile proprii, iar lucrarea noastră va fi lipsită de putere și nu va aduce pace și binecuvântare durabilă. Cea mai mare nevoie a noastră în ce privește sfințenia personală este să petrecem un timp de calitate cu Domnul, când să ascultăm glasul Său și să primim puteri noi din Cuvântul Său, sub călăuzirea Duhului Sfânt. În felul acesta, lucrarea noastră va dobândi credibilitate și va avea putere de convingere.
Matei 7:22-23
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”