Casa zidită pe stâncă

Citeşte Iov 31:24-34. Ce ni se mai spune aici despre Iov?

Iov 31:24-34
24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;”
25. dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
26. dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
27. şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
28. şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”
32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
34. pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…

Nu este de mirare că Dumnezeu îi face lui Iov o caracterizare atât de frumoasă! Omul acesta trăia ce credea, faptele lui erau o mărturie vie despre relaţia lui cu Dumnezeu. De aceea era lamentarea lui atât de amară: De ce mi se întâmpla toate acestea? Şi de aceea argumentele prietenilor lui erau atât de aberante şi de inutile.

Dar viaţa lui de credinţă şi ascultare ne mai transmite un gând şi mai profund, şi mai important. Observă legătura strânsă dintre viaţa lui trecută şi reacţia pe care a avut-o faţă de tragediile îndurate. Nu a fost întâmplare, noroc sau hotărâre de moment faptul că Iov a refuzat să-L blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Nu, ci el a refuzat pentru că în toţi anii de credincioşie şi de ascultare dobândise o credinţă şi un caracter care l-au făcut în stare să-şi pună încrederea în Domnul, indiferent ce i s-ar fi întâmplat.

Citeşte Matei 7:22-27. Ce adevăr ilustrat aici ne dezvăluie motivul pentru care Iov a rămas credincios?

Matei 7:22-27
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Cheia marii biruinţe obţinute de Iov aici o reprezintă biruinţele sale anterioare (vezi şi Luca 16:10). Ataşarea constantă de adevăr şi refuzul de a face compromisuri au făcut din el omul care era. Lui i se potrivesc foarte bine cuvintele lui Iacov despre rolul faptelor în viaţa de credinţă: „Credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită” (Iacov 2:22). Ce principiu important al vieţii creştine descoperim aici! Viaţa lui Iov îl ilustrează atât de frumos! El a fost un om ca oricare dintre noi, dar, prin harul divin şi prin efortul său stăruitor, a reuşit să ducă o viaţă de ascultare consecventă de Dumnezeu!

Ce decizii trebuie să iei acum pentru a fi la fel de credincios ca Iov? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO