Domnul, Creatorul

Citeşte Iov 38:4-41. Ce „răspuns” îi dă Dumnezeu aici lui Iov şi cu ce scop?

Iov 38:4-41
4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8. Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9. Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10. când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
12. De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13. ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17. Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22. Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23. pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29. Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34. Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35. Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?
36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40. când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41. Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

Iov n-a primit, aşa cum se aştepta probabil, o explicaţie detaliată despre motivul pentru care i se întâmplaseră atâtea nenorociri. A primit în schimb o serie de întrebări retorice în care puterea creatoare a lui Dumnezeu era aşezată în contrast cu efemeritatea şi ignoranţa lui.

Mai departe, Dumnezeu îi atrage atenţia asupra câtorva minuni şi mistere ale lumii create de El, reluând seria de întrebări retorice cu referire nu numai la întemeierea Pământului, ci şi la fenomenele meteorologice şi chiar la stele: „Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?” (Iov 38:31). După aceea, îi îndreaptă privirea înapoi, către planeta Pământ, luând la rând tot ce există pe ea, de la înţelepciunea umană (Iov 38:36) până la viaţa animalelor sălbatice (Iov 38:39-41) – o temă abordată mai în detaliu în Iov 39. Dacă ar fi fost scrisă astăzi cartea lui Iov, probabil că printre întrebările Domnului s-ar fi aflat şi acestea: „Cine uneşte quarcurile în protoni şi neutroni?”, „Unde erai când am stabilit constanta lui Planck?”, „Prin înţelepciunea ta curbează gravitaţia spaţiul şi timpul?”

Toate aceste întrebări au un singur răspuns posibil: „Eu nu ştiu!” Iov n-a fost de faţă la niciunul dintre aceste evenimente şi ştia prea puţine despre fenomenele amintite. Dumnezeu urmăreşte să-i arate că, deşi era un om înţelept şi cu vază, deşi vorbise despre El mai „drept” (Iov 42:7) decât prietenii lui, cunoştinţele lui despre Cel Preaînalt erau infime. Iar lipsa de cunoştinţe despre lumea creată era cea mai bună dovadă a marii lui ignoranţe cu privire la caracterul Său.

Dacă ştia atât de puţine despre lumea creată, atunci câte ştia despre Creator? Ce mare diferenţă între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi om! Dumnezeu Se compară cu Iov, dar ar fi putut la fel de bine să se compare cu orice alt om. Ce suntem noi în comparaţie cu El? Şi totuşi, câte a făcut pentru noi ca să ne mântuiască şi să ne dea speranţa părtăşiei veşnice cu El!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO