Sub steagul Domnului

Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! (Apocalipsa 22:17)

Ca reprezentanţi ai lui Hristos, nu avem timp de pierdut. Eforturile noastre nu trebuie să se limiteze la câteva locuri unde lumina a ajuns atât de abundentă încât nu este apreciată. Mesajul Evangheliei trebuie proclamat la orice neam, seminţie, norod şi limbă.

În viziune am văzut două armate încleştate în luptă. O armată era condusă de drapele ce purtau emblema lumii; cealaltă era condusă de drapelul însângerat al Prinţului Emanuel. Steag după steag era abandonat în ţărână pe măsură ce grup după grup din armata Domnului se alătura inamicului şi ceată după ceată din rândurile duşmanului se unea cu poporul lui Dumnezeu păzitor al poruncilor. Un înger care zbura prin mijlocul cerului aşeza drapelul lui Emanuel în multe mâini, în vreme ce un general viteaz striga cu voce tare: „Intraţi în rând! Cei loiali poruncilor lui Dumnezeu şi mărturiei lui Hristos să-şi ocupe locurile acum. Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi! Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice. Toţi cei care vor să vină în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.”

Lupta era crâncenă. Victoria era câştigată când de o tabără, când de alta. Acum soldaţii crucii au cedat, ca un purtător de steag „care cade în leşin” (Isaia 10:18). Dar retragerea lor aparentă nu a fost decât pentru a obţine o poziţie mai avantajoasă. S-au auzit strigăte de bucurie. S-a înălţat un imn de laudă pentru Dumnezeu, iar vocile îngerilor s-au alăturat imnului, în timp ce soldaţii lui Hristos înfigeau steagul Său în pereţii fortăreţelor deţinute până atunci de duşmani. Căpetenia mântuirii noastre dirija lupta şi le trimitea ajutor soldaţilor Săi. El Şi-a manifestat forţa în mod amplu, încurajându-i să înainteze spre porţi. I-a învăţat lucruri grele în neprihănire când îi conducea pas cu pas, biruitor şi ca să biruiască.

În final, victoria a fost câştigată. Armata care mergea după drapelul cu inscripţia: „Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” a avut un strălucit triumf. Soldaţii lui Hristos erau aproape de porţile cetăţii, iar cetatea L-a primit cu bucurie pe împăratul ei. Împărăţia păcii, bucuriei şi neprihănirii veşnice a fost întemeiată.

Mărturii, voi. 8, pp. 40-42