Isus, judecător drept

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare-preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. (Evrei 2:17)

Isus Şi-a îmbrăcat natura divină în natura umană ca să poată ajunge la oameni. Apostolul spune: „Astfel, deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele… Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Isus este singurul care a trăit vreodată în trup şi care poate să judece după dreptate. Când privesc la faptele exterioare, oamenii pot condamna şi smulge din rădăcină ceea ce ei cred că este neghină, dar se pot înşela foarte mult. Atât pastorii, cât şi laicii ar trebui să studieze Biblia şi să înţeleagă cum să se poarte cu cei greşiţi. Ei n-ar trebui să se pripească, să fie motivaţi de prejudecăţi sau de favoritism, să se repeadă cu inimă insensibilă ca să smulgă pe unul şi să doboare pe altul; pentru că aceasta este o lucrare deosebit de solemnă. Când îi critică şi îi condamnă pe fraţii şi pe surorile lor de credinţă, acuzatorii rănesc şi lovesc sufletele pentru care a murit Hristos. Hristos i-a cumpărat cu sângele Său preţios şi, cu toate că alţii, judecând după aparenţe, pronunţă împotriva lor o sentinţă, judecata lor din curţile cerului este mai favorabilă decât cea a acuzatorilor lor. Înainte ca vreunul dintre voi să vorbească împotriva altor credincioşi sau să acţioneze hotărât în vederea excluderii lor din părtăşia bisericii, să urmeze porunca apostolului: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.”

Cei care vor să se dispenseze de fraţii şi de surorile lor de credinţă să analizeze bine caracterul gândurilor, motivelor, impulsurilor, scopurilor şi faptelor lor. […] Dacă la o cercetare de sine atentă şi cu rugăciune descoperim că nu putem suporta testul cercetării omeneşti, atunci cum vom suporta testul privirii lui Dumnezeu, dacă ne facem judecători peste alţii?

Înainte să-i judecăm pe alţii, prima lucrare a noastră este să veghem şi să ne rugăm, să declarăm război relelor din inimile noastre prin harul lui Hristos.

Review and Herald, 3 ianuarie 1893