Mă iubeşti cu adevărat?

Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” (Ioan 21:15)

Cunoaştem bine relatarea Bibliei, când Isus îl întreabă pe Petru: „Mă iubeşti?” Răspunsul a fost afirmativ, sincer, autentic. În această lume agitată, în care abia mai poţi avea încredere în oameni, în care cinstea, respectarea cuvântului dat, prezenţa şi exprimarea iubirii autentice au scăzut, trebuie să ne justificăm permanent cuvintele pentru a fi credibile. Poate părea ciudat în multe cazuri să răspunzi doar cu „da” sau „nu” la întrebări, pentru că ne-am obişnuit ca în mod automat să argumentăm şi să explicăm.

În această dimineaţă, Isus nu-l mai întreabă pe Petru, ci pe mine şi pe tine: „Mă iubeşti tu pe Mine? Mă iubeşti mai mult decât această lume? Mă iubeşti cu adevărat?”

Îl iubeşti pe Isus mai mult decât orice sau oricine altcineva din această lume? La această întrebare, probabil că devenim neîncrezătoare pentru că, chiar dacă dintr-o inimă sinceră am dori să-I predăm viaţa lui Isus, scopul lui Satana este acela de a strecura îndoială. Vestea bună este aceea că lui Dumnezeu nu trebuie să-i argumentăm. El ne primeşte exact aşa cum suntem. Chiar dacă nu merităm, El ne iubeşte necondiţionat şi cea mai mare dorinţă a Lui este să ne mântuiască. Chiar dacă vreun păcat, oricât de greu, ar sta în calea noastră, El e capabil să ne ierte. Satana este cel care ne ispiteşte, ne acuză şi vrea să ne descurajeze. Dar Isus a învins! Să ne întoarcem la El! Braţele Sale aşteaptă să ne cuprindă pe toţi. El ne iubeşte şi, dacă ne regretăm păcatele, ne iartă şi ne ajută.

Am auzit, la un moment dat, următoarea idee pe care nu am uitat-o până azi: „Tu iubeşti lumea, dar lumea nu te iubeşte pe tine. Tu te-ai lepădat de Isus, dar El nu Se leapădă de tine.” Isus a biruit pe cruce. Şi noi putem birui prin El, doar să credem şi să ne recunoaştem neputinţa de a trăi fericiţi fără El. Nu uita niciodată întrebarea pe care ţi-o adresează: „Fiica Mea, Mă iubeşti tu pe Mine?’

Predă-ţi viaţa în acest moment Lui, adăpându-te din Izvorul puterii. „Trebuie să veghem, să luptăm, să ne rugăm ca nimeni şi nimic să nu ne facă să alegem un alt stăpân, căci noi suntem întotdeauna liberi să facem acest lucru. Să ne păstrăm privirile îndreptate spre Domnul Hristos, iar El ne va păstra pentru Sine… Nimeni nu ne poate smulge din mâna Sa… Când Domnul Hristos locuieşte în inimă, întreaga natură este atunci schimbată. Spiritul Domnului Hristos, iubirea Lui ne sensibilizează inima, ne supune sufletul şi ne înalţă gândurile şi dorinţele către Dumnezeu, către ceruri. (Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 60-61)

Laura Boia, Târgu Mureş, Transilvania de Sud