Rugăciunea unei tinere

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea. (Psalmii 116:1,2)

M-am născut în luna iunie. Mama îmi spunea cu dragoste: „Te-am născut pe timpul cireşelor de iunie.” Am trăit alături de ea şi de bunica zile pline de bucurie. M-au ocrotit şi mi-au oferit o copilărie frumoasă. Îmi aduc aminte cu plăcere de această perioadă de linişte din viaţa mea.

Când aveam zece ani, mama s-a recăsătorit. Ne-am mutat împreună cu mama şi soţul ei într-o altă locuinţă. Toate au fost bune până când soţul mamei a început să consume alcool. Când se afla în stare de ebrietate, era violent şi nu mai aveai cu cine să discuţi. Între timp, mama a mai născut două fete. Eram foarte dezamăgită de comportamentul tatălui. În fiecare seară, deşi eram de religie ortodoxă, obişnuiam să mă rog. În rugăciunea mea, îi ceream Domnului să-mi dea un soţ care nu cunoaşte gustul alcoolului.

Eram prietenă cu un băiat pe nume Liviu. El provenea din familie de religie adventistă. Într-o zi, m-a invitat acasă la el ca să-i cunosc părinţii. L-am întâlnit acolo pe tatăl lui, care mi-a oferit cadou o Biblie. Am primit cartea şi, pentru că nu avusesem ocazia să citesc niciodată în Biblie, am deschis-o. Tatăl lui a observat acest lucru şi m-a sfătuit că ar fi bine să încep cu Noul Testament, deoarece îmi va fi mult mai uşor să înţeleg. Aşa am şi făcut. Am început să citesc Noul Testament.

Ne-am căsătorit. Aş fi vrut să merg şi la biserică, dar această ocazie a venit după trei ani de căsătorie. Într-o zi, l-am rugat pe soţul meu să mergem la biserică. El mi-a spus mult mai târziu că a fost o perioadă când a mers, dar nu se simţea pregătit să meargă atunci. Totuşi, pentru că i-a fost ruşine, nu m-a refuzat.

Am păşit în biserică cu emoţie, pentru că nu cunoşteam prea multă lume, dar şi cu bucurie, că aveam ocazia să văd şi eu ce se întâmplă acolo. Mi-a plăcut predica, am apreciat foarte mult cântările, liniştea şi ordinea. Am continuat să mergem la biserică, dar nu în fiecare sâmbătă. Mergeam în special la programele muzicale. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acest îndemn să-l rog pe soţul meu să mergem la biserică!

Suntem căsătoriţi de mulţi ani. Îi mulţumesc Domnului pentru familia noastră! Îi mulţumesc că el a ascultat rugăciunile pe care le înălţăm în casa mamei pentru a-mi da un soţ care să nu consume alcool! Domnul ascultă rugăciunile noastre. Lăudat fie Numele Lui!

Ai şi tu o dorinţă pentru o viaţă mai bună? Ai probleme în familia ta? Ai de făcut alegeri importante? Te încurajez să te rogi, să crezi şi să ai răbdare.

Mihaela Lepădatu, Oneşti, Moldova