De ce suferinţă?

 Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?

(Iov 4:17)

Săptămâna trecută, am încercat să ne punem, pe cât posibil, în situaţia lui Iov. De fapt, nici nu ar fi trebuit să ne fie prea greu pentru că toţi am trecut prin suferinţă, toţi am avut momente în care ne-am simţit într-o anumită măsură copleşiţi de o suferinţă care părea că nu are sens şi sigur ni s-a părut nedreaptă.

Este bine să păstrăm această perspectivă şi în restul studiului din acest trimestru, însă este necesar să aflăm şi perspectiva altor persoane implicate, în special pe cea a bărbaţilor care vin să plângă şi să sufere împreună cu Iov.

Şi, iarăşi, n-ar trebui să ne fie greu să ne punem în postura lor! Cine dintre noi n-a întâlnit oameni care sufereau? Cine n-a încercat să-i consoleze pe alţii în durerea sau pierderea suferită? Cine nu ştie cât e de complicat să găseşti cuvintele potrivite pe care să le spui celor a căror durere îţi străpunge inima?

Cartea lui Iov dedică cel mai mare spaţiu dialogului dintre Iov şi aceşti bărbaţi care depun eforturi să-şi explice un lucru aparent inexplicabil: nesfârşitul cortegiu de suferinţe şi tragedii umane într-o lume creată de un Dumnezeu iubitor, puternic şi milos.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO