Răsplata

Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16:27)

Isus nu le scuză păcatele, ci face trimitere la pocăinţa şi credinţa lor şi, cerând iertare în numele lor, îşi înalţă mâinile rănite înaintea Tatălui şi a sfinţilor îngeri, spunând: „îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele.” […]

Procesul de cercetare şi de ştergere a păcatelor trebuie încheiat înainte de a doua venire a Domnului. Deoarece morţii trebuie judecaţi după cele scrise în cărţi, este imposibil ca păcatele oamenilor să fie şterse înainte de judecata la care sunt cercetate cazurile lor. Apostolul Petru declară clar că păcatele credincioşilor vor fi şterse când vor veni „de la Domnul vremurile de înviorare” şi va fi trimis Isus Hristos (Faptele apostolilor 3:19,20). Când se va încheia faza de investigare din cadrul judecăţii, Hristos va veni şi răsplata Sa va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele sale.

În ceremonialul simbolic, după ce făcea ispăşirea pentru Israel, marele-preot ieşea şi binecuvânta poporul. În acelaşi fel, la încheierea misiunii Sale de mijlocire, Hristos Se va arăta „nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea” (Evrei 9:28), pentru a binecuvânta cu viaţă veşnică pe poporul Său care îl aşteaptă. După cum preotul, îndepărtând păcatele din sanctuar, le mărturisea pe capul ţapului de trimis, la fel şi Hristos va aşeza toate aceste păcate asupra lui Satana, iniţiatorul şi instigatorul la păcat. Ţapul care purta păcatele lui Israel era trimis intr-un ţinut pustiu (Leviticul 16:22). În acelaşi fel, Satana, care poartă vina pentru toate păcatele pe care poporul lui Dumnezeu le-a comis din cauza lui, va fi izolat timp de o mie de ani pe planeta pământ, care în acel răstimp va fi pustie, fără locuitori, şi, în final, va suporta întreaga pedeapsă pentru păcat în focul care îi va distruge pe toţi cei răi. Astfel, marele plan de răscumpărare va fi definitiv îndeplinit prin eradicarea finală a păcatului şi eliberarea tuturor celor care au fost dispuşi să renunţe la rău.

La timpul stabilit pentru judecată – finalul celor 2 300 de zile, în anul 1844 – a început acţiunea de cercetare şi ştergere a păcatelor. Toţi cei care au luat vreodată asupra lor numele lui Hristos trebuie să treacă prin această examinare minuţioasă. Atât cei vii, cât şi cei morţi vor fi judecaţi „după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţi”.

Tragedia veacurilor, pp. 484-486