Iată, mirele vine!

Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Matei 25:13)

Mesajul „Iată, Mirele vine”, din vara anului 1844, a făcut ca multe mii de oameni să aştepte venirea imediată a Domnului. Mirele a venit la timpul stabilit, dar nu pe pământ, cum aşteptau oamenii, ci la Cel îmbătrânit de zile, în ceruri, la nuntă, să-Şi primească împărăţia. „Cele ce erau gata au intrat cu El în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.” Oamenii nu puteau fi prezenţi personal la nuntă, deoarece aceasta are loc în ceruri, în timp ce ei sunt pe pământ. Urmaşii lui Hristos trebuie să-L aştepte „pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă” (Luca 12:36). Ei trebuie să înţeleagă misiunea Lui şi să-L urmeze, prin credinţă, când El merge înaintea lui Dumnezeu. În sensul acesta se spune că ei merg la nuntă.

În ilustraţia lui Isus, au intrat la nuntă acele fecioare care aveau, pe lângă candele, şi ulei în vase. Cei care, pe lângă faptul de a cunoaşte adevărul din Scripturi, au avut Duhul şi harul lui Dumnezeu şi care, în noaptea încercării lor aspre, au aşteptat cu răbdare, cercetând Biblia pentru a primi o lumină mai clară – doar ei au înţeles adevărul despre sanctuarul din ceruri, despre schimbarea din cadrul misiunii Mântuitorului, şi L-au urmat, prin credinţă, în lucrarea Sa din sanctuarul de sus. Toţi cei care acceptă aceleaşi adevăruri, prin mărturia Scripturilor, urmându-L prin credinţă pe Hristos când merge înaintea lui Dumnezeu să îndeplinească ultima misiune de mijlocire, la încheierea căreia îşi va primi împărăţia – toţi aceştia sunt descrişi ca intrând la nuntă.

În parabola din Matei 22 este folosit acelaşi simbol al nunţii, iar judecata de cercetare este prezentată clar ca având loc înainte de nuntă. Împăratul intră să vadă invitaţii înainte de nuntă, să se asigure că toţi sunt îmbrăcaţi cu haina de nuntă, haina imaculată a caracterului, spălată şi albită în sângele Mielului (Matei 22:11; Apocalipsa 7:14). Cel găsit fără haină de nuntă este aruncat afară, dar toţi cei care, la examinare, sunt îmbrăcaţi cu haina de nuntă sunt primiţi de Dumnezeu şi consideraţi demni să aibă parte de împărăţia Sa şi să stea pe tronul Său. Acest proces de examinare a caracterului, prin care se stabileşte cine este pregătit pentru împărăţia lui Dumnezeu, constituie însăşi judecata de cercetare, prin care se încheie lucrarea în sanctuarul de sus.

Tragedia veacurilor, pp. 427-428