Robul lui Dumnezeu, Iov

Citeşte Iov 1. Observă în special acuzaţiile pe care i le aduce Satana lui Iov. Ce vrea el să spună de fapt? Ce insinuează prin atacurile lui? În realitate pe cine atacă?

Iov 1
1. Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.
2. I s-au născut şapte fii şi trei fete.
3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
4. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
5. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
13. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut,
14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
15. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
16. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
17. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
19. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”
20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
21. şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

„Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara” (Iov 1:10). Din introducerea cărţii aflăm că Iov era neprihănit, că avea un caracter bun, că se bucura de binecuvântări materiale şi că avea o familie frumoasă. Datorită acestor calităţi, a ajuns să fie considerat „cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului” (Iov 1:3). Satana găseşte însă în aceste calităţi un motiv de a-I reproşa lui Dumnezeu că Iov I-ar sluji din interes.

De fapt, spre cine îşi îndreaptă el atacul când declară că Iov L-ar blestema pe Dumnezeu dacă ar pierde tot ce avea (Iov 1:11)? Spre Dumnezeu, desigur! (De fapt, în aceasta constă marea luptă.) Dacă Dumnezeu este intr-adevăr atât de bun şi de minunat, atunci Iov Îl ascultă, se teme de El şi i se închină din dragoste şi recunoştinţă. Fiindcă cine nu L-ar iubi dacă ar primi atâtea de la El? Astfel, Satana Îl învinuieşte pe Dumnezeu că Şi-ar câştiga supuşi prin mituire, că, de fapt, Iov nu L-ar sluji din dragoste, ci din motive egoiste.

Au existat în istorie conducători politici mârşavi şi odioşi care şi-au câştigat prieteni loiali până la moarte printr-un gest de clemenţă. Dacă Domnul ar fi cu adevărat bun, iubitor şi milos după cum se spune, atunci Iov I-ar sluji chiar dacă ar pierde tot ce avea. Dar Iov, insinuează Satana, nu Îi va rămâne credincios, pentru că, de fapt, nu are încredere deplină în El, ci Îi este loial doar de dragul binecuvântărilor primite. Prin urmare, susţine el, loialitatea acestui om este condiţionată de bunăstarea de care se bucură.

De ce îi slujeşti Domnului? Să presupunem că motivele tale nu sunt desăvârşite. Dacă ai aştepta ca motivele tale să fie desăvârşite, ce s-ar întâmpla cu tine şi cu credinţa ta? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO