Mijlocirea lui Hristos este esențială

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare-Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. (Evrei 8:1,2)

Medierea pe care o face Hristos din sanctuarul de sus în favoarea omului este la fel de importantă pentru planul de mântuire ca moartea Sa pe cruce. Prin jertfa Sa, El a început această lucrare pe care, după înviere, S-a înălţat la cer pentru a o continua şi încheia. Trebuie să intrăm, prin credinţă, dincolo de perdea, „unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător” (Evrei 6:20). Acolo se reflectă lumina crucii de pe Calvar. Acolo ajungem să înţelegem mai clar misterele răscumpărării. Mântuirea omului a fost realizată cu un preţ infinit pentru cer. Sacrificiul făcut satisface cele mai înalte exigenţe ale Legii lui Dumnezeu călcate de om. Isus a deschis calea către tronul Tatălui şi, prin mijlocirea Sa, pot să fie prezentate înaintea lui Dumnezeu dorinţele sincere ale tuturor acelora care vin la El prin credinţă.

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13). Dacă cei care îşi ascund şi îşi scuză greşelile ar vedea cum triumfă Satana datorită lor, cum, pentru comportamentul lor, îi ia în derâdere pe Hristos şi pe sfinţii îngeri, aceşti păcătoşi s-ar grăbi să-şi mărturisească păcatele şi să înceteze să le mai comită. Prin intermediul defectelor de caracter, Satana acţionează pentru a deţine controlul asupra minţii în întregime, ştiind că, dacă aceste defecte sunt cultivate, el va avea succes. De aceea caută încontinuu să-i înşele pe urmaşii lui Hristos cu sofismul lui fatal că este imposibil să iasă învingători. Dar Isus pledează în favoarea lor cu mâinile Sale rănite, cu trupul Său zdrobit. El le spune tuturor urmaşilor Săi: „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12:9). „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:29,30). Nimeni deci să nu considere că propriile defecte sunt iremediabile. Dumnezeu va furniza credinţă şi har pentru a fi învinse.

Trăim acum în marea Zi a Ispăşirii. În ceremoniile simbolice, în timp ce marele-preot făcea ispăşire pentru Israel, tuturor li se cerea să-şi plece sufletele în pocăinţă şi în smerenie înaintea Domnului, ca să nu fie nimiciţi din poporul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, toţi cei care vor ca numele lor să rămână în cartea vieţii trebuie ca acum, în puţinele zile de har care au mai rămas, să-şi umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu în regret pentru păcate şi în autentică pocăinţă.

Tragedia veacurilor, pp. 489-490