Veşti bune

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea. (Isaia 52:7)

De multe ori se întâmplă ca, intrând pe uşă, soţul meu să-mi spună: „Am o veste!” Automat vine replica mea: „Să fie o veste bună, că de rele am avut parte în decursul vieţii.” Şi chiar dacă vestea care mi-o aduce este dintre cele nedorite, el o îmbracă într-o formă în care vestea devine până la urmă mai puţin rea. Acesta este un dar al său pe care îl apreciez mult.

La Sanatoriul Herghelia, unde ne desfăşurăm activitatea, avem în programul zilnic „Veştile bune de dimineaţă”, cu participarea pacienţilor, unde li se prezintă în preludiu aceste veşti cu rezonanţă asupra întregii activităţi de peste zi. Programul începe cu cântec – un imn de laudă la adresa lui Dumnezeu – după care se prezintă un pasaj biblic comentat şi se încheie cu rugăciune, în care fiecare caz este pus în mâna Celui ce poate să aducă veşti bune şi speranţă pentru fiecare persoană.

O pacientă care îşi predase viaţa lui Dumnezeu de câţiva ani şi se hotărâse să-l urmeze, avea neînţelegeri şi probleme din pricina aceasta în familie. Îşi dorea ca măcar o dată să fie şi soţul prezent la „Veştile bune de dimineaţă”. Îmi închipui că se ruga precum fetiţa din casa lui Naaman sirianul: „Oh, dacă domnul meu (soţul) ar fi aici să audă numai o dată «Veştile bune» de la Herghelia, s-ar tămădui de pornirile rele.”

Când cerem ceva de la Domnul cu credinţă, El îndeplineşte dorinţele noastre la timpul potrivit. Aşa se face că, după un timp, soţia îndrăzneşte să-i propună soţului (aşa ca într-o doară) să vină şi el la Herghelia. Ea n-a putut fi prea insistentă faţă de el, din cauza climatului creat, dar a insistat în rugăciunea înălţată către Dumnezeu, care poate îmblânzi şi leii. În final, soţul a acceptat să o însoţească într-un sejur. Programul sanatoriului este recomandat, dar nu obligatoriu. Am certitudinea că soţia n-a încetat să se roage în taină pentru soţul ei, fapt împlinit prin participarea lui permanentă la „Veştile bune de dimineaţă” pe toată durata sejurului. Aceste veşti au sensibilizat inima lui în aşa fel încât, mergând acasă, viaţa de familie s-a schimbat în sensul bun. După ceva timp, am primit vestea că, după plecarea de la Herghelia, soţul a încheiat legământ cu Domnul. O veste intr-adevăr bună!

Eugenia Gheorghiţă, Herghelia, Transilvania de Sud