Iov 3
Iov 3
1. Dupa aceea, Iov a deschis gura si a blestemat ziua in care s-a nascut.
2. A luat cuvantul si a zis:
3. „Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut si noaptea care a zis: „S-a zamislit un copil de parte barbateasca.”
4. Prefaca-se in intuneric ziua aceea, sa nu Se ingrijeasca Dumnezeu de ea din cer si sa nu mai straluceasca lumina peste ea!
5. S-o cuprinda intunericul si umbra mortii, nori grosi sa vina peste ea, si neguri de peste zi s-o inspaimante!
6. Noaptea aceea! S-o acopere intunericul, sa piara din an, sa nu mai fie numarata intre luni!
7. Da, stearpa sa fie noaptea aceea, duca-se veselia din ea!
8. Blestemata sa fie de cei ce blestema zilele, de cei ce stiu sa intarate Leviatanul;
9. sa se intunece stelele din amurgul ei, in zadar sa astepte lumina si sa nu mai vada genele zorilor zilei!
10. Caci n-a inchis pantecele care m-a zamislit, nici n-a ascuns suferinta dinaintea ochilor mei.
11. De ce n-am murit in pantecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la iesirea din pantecele ei?
12. De ce am gasit genunchi care sa ma primeasca? Si tate care sa-mi dea lapte?
13. Acum as fi culcat, as fi linistit, as dormi si m-as odihni
14. cu imparatii si cei mari de pe pamant, care si-au zidit falnice morminte,
15. cu domnitorii care aveau aur si si-au umplut casele cu argint.
16. Sau n-as mai fi in viata, as fi ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina!
17. Acolo nu te mai necajesc cei rai, acolo se odihnesc cei sleiti de puteri.
18. Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati toti in pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19. cel mic si cel mare sunt totuna acolo, si robul scapa de stapanul sau.
20. Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera si viata celor amarati la suflet,
21. care asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara,
22. care n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul? –
23. Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile?
24. Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa.
25. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte!
26. N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine.”
