O mână întinsă

Se ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: „Fii cu inimă!” (Isaia 41:6)

Îngăduinţa şi lipsa de egoism caracterizează cuvintele şi faptele tuturor celor care duc viaţa cea nouă în Hristos. Pe măsură ce veţi căuta să trăiţi ca El, străduindu-vă să biruiţi eul şi egoismul şi să slujiţi nevoilor altora, veţi câştiga victorie după victorie. Astfel, influenţa voastră va binecuvânta lumea.

Casele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tinerii ispitiţi. Sunt mulţi care stau la răscruce de drumuri. Fiecare influenţă, fiecare impresie determină alegerea care le modelează destinul de aici şi de dincolo. Răul îi curtează. Distracţiile lui sunt prezentate strălucitor şi atrăgător. Ele îmbie pe fiecare oaspete. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri fără familie şi mulţi ale căror familii nu au nicio putere de a-i ajuta şi ridica, iar tinerii alunecă înspre rău. Ei se prăbuşesc în ruină la un pas de uşile noastre.

Tinerii aceştia au nevoie de o mână întinsă cu simpatie. Cuvintele pline de bunătate rostite cu simplitate şi micile atenţii oferite cu aceeaşi simplitate vor risipi norii ispitei care se adună deasupra sufletului. Adevărata manifestare a simpatiei de sorginte cerească are puterea de a deschide uşa inimilor care au nevoie de parfumul cuvintelor creştine şi de atingerea simplă şi delicată a spiritului iubirii lui Hristos. Dacă dorim să le arătăm interes tinerilor, să-i invităm în casele noastre şi să-i înconjurăm cu influenţe înviorătoare şi folositoare, sunt mulţi care-şi vor întoarce cu bucurie paşii către cărarea care duce sus.

Timpul pe care-l trăim aici este scurt. Nu putem trece prin această lume decât o dată; şi, trecând, să ne trăim viaţa cât mai bine. Lucrarea la care suntem chemaţi nu necesită bogăţie, poziţie socială sau o mare pricepere. Ea cere un spirit binevoitor, de jertfire de sine, şi un ţel stabil. O lampă, oricât de mică, dacă este ţinută mereu aprinsă, poate fi mijlocul prin care pot fi aprinse multe alte lămpi. Sfera noastră de influenţă poate părea redusă, priceperea mică, ocaziile puţine, realizările limitate, şi, cu toate acestea, ne sunt asigurate posibilităţi minunate printr-o folosire credincioasă a ocaziilor din propriile familii. Dacă vrem să primim în inimile şi în casele noastre principiile de viaţă divine, vom deveni canale pentru curenţii puterii dătătoare de viaţă. Din căminele noastre se vor revărsa râuri de vindecare, aducând viaţa, frumuseţea şi rodirea acolo unde acum nu este decât pustietate şi dezolare.

Divina vindecare, pp. 362, 354-355