Lumina de la răscruce şi fiicele lui Lot

Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. (Geneza 19:23)

Scriptura conţine şi pasaje mai puţin plăcute, care pun în lumină adevăruri profunde.

Lot şi cele două fiice ale sale sunt singurele persoane salvate ca prin minune de trimişii Cerului, înainte ca Dumnezeu să judece cetăţile câmpiei. În câteva ore, familia lui este pentru totdeauna fragmentată, iar cei trei sunt străini şi cu mâinile goale într-un loc neprimitor şi rece, de la confortul şi bunăstarea cu care se obişnuiseră în Sodoma. Este o vreme de criză majoră materială, socială şi mai ales sufletească; nu au niciun reper, niciun sfătuitor omenesc, aparent nicio soluţie. Gândind în perspectivă, fiicele lui Lot sunt copleşite de ideea ruperii lanţului genealogic şi caută o soluţie pentru a avea urmaşi. Dar în societatea lor nu este decât Lot şi ele fac acel plan care aduce pe lume două popoare devenite simbol al vrăjmăşiei, pe moabiţi şi amoniţi.

Ele, care îl cunoşteau pe Avraam şi ştiau cât de frumoasă este calea ascultării de Dumnezeu; ele care ştiau cât de profundă este decăderea în călcarea poruncii a şaptea, motiv pentru care au fost distruse cele două cetăţi; ele, care au fost salvate în mod providenţial de focul nimicitor, ele nu-L caută pe Dumnezeu, ci fac un plan omenesc urât, condamnabil şi respingător; se sfătuiesc între ele, nu cu Cel ce le-a dat viaţa şi le-a păstrat-o, uitând că atunci când au intrat în Ţoar a răsărit soarele pe pământ.

Înserarea acestui amănunt în versetul 23 este atât de preţioasă, pentru că ne aminteşte nouă, oamenilor, care adesea trebuie să facem alegeri, că Dumnezeu face să răsară lumina Sa pe cărările întortocheate ale pământului pentru a ne arăta direcţia, calea salvării, pentru a ne descoperi voia Sa.

Invitaţia este, dragă cititoare, ca în momentele de criză să cauţi faţa plină de lumină şi iubire a Celui ce ţi-a purtat de grijă până acum şi, în linişte, să asculţi glasul călăuzitor, să recunoşti puternica Sa mână, care vrea să te scoată din cetatea confuziei şi a influenţelor rele.

Când noaptea păcatului este parcă stăpână, când frigul egoismului paralizează orice sentiment, când nu ştii ce este de făcut, ridică ochii spre cer şi pune-ţi încrederea, viaţa şi planurile, nevoile şi chiar dorinţele în mâna Celui Atotputernic. Nu face planuri, nu căuta să rezolvi singură problemele; când eşti la răscruce nu alege „după obiceiul tuturor popoarelor”.

Această pagină întunecată a fost notată în prima carte a Bibliei ca o chemare spre Izvorul Luminii. Nu te teme pentru zilele dificile; păstrează în cupa sufletului tău făgăduinţa repetată în Psalmii 25:3, 4, 8, 9, 12-15. Primeşte pentru tine cuvintele: „Vei locui în fericire şi vei stăpâni ţara.”

Luminiţa Curteanu, Sfântu Gheorghe, Transilvania de Sud