Puterea dragostei

Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul! (1 Ioan 3:18)

Iubirea are o putere minunată, pentru că ea este divină. Răspunsul blând, care „potoleşte mânia” (Proverbele 15:1), iubirea care „este îndelung răbdătoare, (…) plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4), dragostea care „acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8) – dacă am fi dispuşi să învăţăm lecţia, cu ce putere vindecătoare am fi înzestraţi! Cât de mult s-ar transforma viaţa şi cât de mult s-ar asemăna pământul cu cerul! Viaţa de aici ar fi o pregustare a celei viitoare.

Aceste lecţii preţioase pot fi predate cu atâta simplitate încât să fie înţelese chiar şi de nişte copilaşi. Inima copilului este gingaşă şi uşor de impresionat, dar dacă noi, care suntem mai în vârstă, ne vom „face ca nişte copilaşi” (Matei 18:3), dacă vom învăţa simplitatea, blândeţea şi dragostea delicată a Mântuitorului, nu ni se va părea greu să ajungem la inimile celor mici şi să-i învăţăm vindecarea pe care o aduce iubirea.

Din punctul de vedere al lumii, banii înseamnă putere, dar, din perspectiva creştină, dragostea înseamnă putere. În acest principiu sunt incluse atât puterea intelectuală, cât şi cea spirituală. Dragostea curată are o eficienţă deosebită în a face bine şi nu poate face altceva decât bine. Ea previne dezbinarea şi nenorocirea şi aduce adevărata fericire. Adeseori, bogăţia corupe şi distruge, forţa este puternică în a răni, în a face rău, dar adevărul şi bunătatea sunt caracteristicile dragostei adevărate.

Familia trebuie să fie sediul celei mai curate şi elevate afecţiuni. Pacea, armonia, afecţiunea şi fericirea trebuie cultivate cu perseverenţă în fiecare zi, până ce aceste lucruri preţioase îşi vor găsi locul în inimile celor ce compun familia. Planta iubirii trebuie îngrijită atent, altfel moare. Orice principiu bun care dorim să prospere în suflet trebuie cultivat cu grijă. Iar ceea ce Satana sădeşte în inimă – invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomia şi mândria – trebuie dezrădăcinat. Dacă li se permite să rămână în suflet, aceste lucruri rele vor aduce roade prin care mulţi vor fi afectaţi. O, cât de mulţi cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele preţioase ale iubirii şi pătează sufletul! […]

În multe familii, există o mare lipsă de exprimare a iubirii unul faţă de celălalt. Sentimentalismul nu este necesar, însă este nevoie de exprimarea iubirii şi a duioşiei intr-un mod simplu, curat şi demn.

Căminul adventist, pp. 195-196, 198