Dragostea adevărată este un principiu sfânt

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc. (Matei 5:44)

Dragostea este un dar preţios pe care îl primim de la Isus. Dragostea curată şi sfântă nu este un sentiment, ci un principiu. Cei care sunt motivaţi de dragoste adevărată nu sunt nici iraţionali, nici orbi.

Există atât de puţină dragoste adevărată, autentică, devotată, curată. Acest atribut preţios este foarte rar.

Pasiunea este denumită iubire. Adevărata iubire este un principiu înalt şi sfânt şi este total diferită în caracter de acea dragoste din impuls, care se stinge deodată, când este aspru pusă la încercare.

Iubirea este o plantă de origine divină, care trebuie îngrijită şi cultivată. Inimile afectuoase, cuvintele sincere, pline de iubire vor face familiile fericite şi vor exercita o influenţă înălţătoare asupra tuturor acelora cu care vin în contact. […]

Dragostea adevărată Îl ia pe Dumnezeu în toate planurile şi este în armonie desăvârşită cu Duhul lui Dumnezeu, dar pasiunea este încăpăţânată, nesăbuită, lipsită de raţiune, adversară oricărei restricţii şi face din persoana aleasă un idol. Harul lui Dumnezeu va fi vizibil în întreaga comportare a aceluia care posedă adevărata iubire. Modestia, simplitatea, sinceritatea, moralitatea şi spiritualitatea vor caracteriza fiecare pas făcut spre legământul căsătoriei. Cei care sunt astfel nu vor fi absorbiţi de compania celuilalt, pierzând interesul pentru întâlnirea de rugăciune şi pentru serviciile religioase. Zelul lor pentru adevăr nu va înceta prin neglijarea ocaziilor şi privilegiilor pe care Dumnezeu li le dă în mod binevoitor.

Dragostea aceea care nu are altă temelie decât satisfacerea simţurilor va fi încăpăţânată, oarbă şi de nestăpânit. Cinstea, adevărul şi orice putere nobilă şi elevată a minţii sunt aduse sub stăpânirea pasiunilor. Cei prinşi în lanţurile acestei iubiri obsesive sunt prea adesea surzi la vocea raţiunii şi a conştiinţei; nici argumentul, nici rugămintea stăruitoare nu-i poate determina să vadă nebunia purtării lor.

Adevărata iubire nu este pasiune puternică, înfocată şi năvalnică. Dimpotrivă, ea este calmă şi profundă prin natura ei. Ea priveşte dincolo de cele exterioare şi este atrasă doar de calităţi. Este înţeleaptă şi cu discernământ, iar devotamentul ei este real şi de durată.

Căminul adventist, pp. 50-51