Un punct mic în univers

El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini. (Psalmii 147:4,5)

În ziua de 28 mai 2014, o ţară întreagă a stat încordată în faţa televizorului. Unii se rugau, alţii aşteptau cu mari emoţii, dar şi cu oarecare mândrie momentul decolării. Trei astronauţi se pregăteau să petreacă 6 luni în cosmos. Unul dintre ei, născut pe 3 mai 1976, în Germania, a devenit geofizician şi astronaut. În timpul studiilor, a visat mereu să ajungă să vadă de sus planeta pe care s-a născut. Visul lui a ajuns în cele din urmă realitate…. După ce şi-au terminat experimentele la o înălţime de 400 de kilometri, cei trei astronauţi coboară din nou cu nava sovietică Sojuz şi aterizează în Kazachstan, pe 10 noiembrie 2014. După un timp de refacere, au început interviurile cu jurnalişti din lumea întreagă. Televiziunea germană l-a întrebat pe Alexander Gerst cum a văzut el planeta pe care a trăit 38 de ani, de la 400 de kilometri înălţime. M-a impresionat mult răspunsul lui: „Planeta DOT, cum a numit-o el, adică Planeta Albastră, se vede de acolo ca un punct albastru.” A privit-o de multe ori şi şi-a pus întrebarea: „Dacă din univers planeta noastră se vede ca un punct, cum se poate să existe pe ea războaie, atâta neînţelegere, atâta răutate şi vărsări de sânge?” Gândul acesta l-a urmărit în toate cele 6 luni…

Inspirată de interviul lui, m-am întrebat: Pentru un punct ca acesta, văzut atât de mic de la 400 de kilometri, Fiul lui Dumnezeu a părăsit tronul Său? A fost dispus să moară chinuit pe o cruce, numai ca să salveze acest punct albăstrui pe care ar fi putut să-l distrugă cu suflarea gurii Lui?

Faţă de o astfel de iubire, pe care mintea noastră mărginită nu o poate cuprinde, îmi plec capul în adorare şi zic: Slavă Ţie şi închinare în veci de veci! Eu şi cu tine, draga mea, care facem parte dintre locuitorii acestui punct albăstrui, preţuim noi îndeajuns ce a făcut Creatorul şi Prinţul universului pentru noi? Apreciem noi ce face şi acum, iertându-ne şi primindu-ne zilnic? Mă unesc cu psalmistul şi zic: „Te voi înălţa, Dumnezeule, împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău, în veci de veci” (Psalmii 145:1).

„Mica noastră lume, devenită sub blestemul păcatului singura pată neagră în măreaţa Sa creaţie, va fi onorată mai mult decât toate celelalte lumi din universul lui Dumnezeu. Aici unde Fiul lui Dumnezeu a sălăşluit în corp omenesc, unde împăratul slavei a trăit, a suferit şi a murit – aici, El va face toate lucrurile noi. […] „El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor (Apocalipsa 21:3).” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 18)

Elfriede Starck-Chiriac, Germania