Plăcuţi înaintea oamenilor
Ca biserică, am fost binecuvântaţi cu atât de multă lumină. Şi nu ne referim aici la adevărurile teologice (despre răstignire, sanctuar, starea omului în moarte, Sabat, marea luptă etc.), care sunt, fără doar şi poate, mari binecuvântări, ci la principiile sănătăţii şi ale vindecării. Am primit mult şi avem de oferit mult.
Mesajul nostru despre sănătate poate fi un bun punct de pornire în implicarea noastră în societate. Mulţi oameni care la început nu par interesaţi de convingerile noastre sunt preocupaţi de menţinerea sănătăţii. Să nu pierdem această ocazie! Isus spunea: „Cui i s-a dat mult i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult” (Luca 12:48).
Citeşte Deuteronomul 4:1-9. Care avea să fie impresia celorlalte popoare despre Israel şi datorită cărui fapt?
Deuteronomul 4:1-9
1. Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.
2. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.
3. Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul Dumnezeul tău a nimicit din mijlocul tău pe toţi aceia care se duseseră după Baal-Peor.
4. Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi toţi vii astăzi.
5. Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
6. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
7. Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
8. Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?
9. Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
Cu câţiva ani în urmă, membrii unei biserici adventiste de ziua a şaptea au luat în considerare următoarea întrebare: Ne-ar simţi lipsa cei din localitatea noastră dacă s-ar întâmpla să dispărem peste noapte? Răspunsul a fost simplu: Nu, nu ne-ar simţi lipsa. Încrederea localnicilor în ei era nulă. Nemulţumiţi de această constatare, s-au hotărât să înceteze să ridice ziduri de despărţire şi să înceapă să construiască poduri, punţi de legătură. Atenţi să nu compromită adevărurile pe care le cunoşteau, au lucrat în parteneriat cu organizaţii care făceau deja lucrarea lui Dumnezeu. Au stabilit, pentru binele localităţii lor, un program de colaborare pe termen lung, nu un proiect izolat. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat prea mult: atitudinea localnicilor faţă de biserică s-a schimbat.
Citeşte Faptele 2:42-47. Ce legătură a existat între faptul că primii creştini se bucurau de simpatia întregului popor şi creşterea bisericii din acea perioadă? Compară valorile şi practicile lor, amintite în acest pasaj, cu valorile şi cu practicile tale şi ale membrilor bisericii de azi.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROFaptele 2:42-47
42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
