2 Cronici 13
2 Cronici 13
1. În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.
2. El a domnit trei ani la Ierusalim. Mama sa se numea Micaia, fata lui Uriel din Ghibeea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.
3. Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.
4. De pe vârful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!
5. Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ care nu se poate călca?
6. Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.
7. Nişte oameni de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească.
8. Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David; şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.
9. N-aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi, şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.
10. Dar cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.
11. Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.
12. Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi război împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!”
13. Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor.
14. Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe.
15. Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.
16. Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui.
17. Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.
18. Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa, pentru că se sprijiniseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
19. Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul cu satele lui.
20. Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.
21. Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete.
22. Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido.
