Pierdut şi găsit

În Luca 15, Isus spune trei pilde ca răspuns la acuzaţia adusă de farisei şi de cărturari – că îi primea pe păcătoşi şi stătea la masă cu ei.

Citeşte cele trei pilde şi notează răspunsul dat de Isus la această acuzaţie în fiecare dintre ele.

Luca 15:3-7
3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.

Luca 15:8-10
8. Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Luca 15:11-24
11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.

Fiecare pildă începe cu o pierdere şi se încheie cu o sărbătoare a găsirii, ca semn al iubirii şi al preocupării lui Dumnezeu pentru noi.

Un pastor a luat legătura cu o persoană interesată de setul de studii biblice „Vocea profeţiei” şi a constatat că întreaga familie era dornică să studieze, cu excepţia unuia dintre membrii acesteia. Mama, tatăl şi fiica mai mică îl acceptaseră pe Hristos şi şi-au exprimat dorinţa de a-l primi pe pastor în casa lor pentru a studia în mod regulat Biblia. Băiatul mai mare era mai rebel şi nu dorea să aibă nimic de-a face cu creştinismul. În fiecare seară, când venea pastorul, el ieşea din cameră, refuzând să participe. După şase săptămâni de studiu plăcut şi eficient, pastorul a început să-i încurajeze să ia în calcul primirea botezului. Fiecare dintre ei însă avea o scuză pentru a-şi amâna decizia cu câteva luni. În momentul acela, tânărul şi-a făcut apariţia în sufragerie şi şi-a exprimat dorinţa de a fi botezat imediat ce pastorul considera posibil acest lucru. În tot acest timp, el ascultase studiul din camera lui şi urmărise textele într-o Biblie pe care şi-o cumpărase de la un anticariat, devenind tot mai convins că era necesar să-şi mărturisească public credinţa. După două săptămâni, tânărul a fost botezat, iar după o lună s-au botezat şi părinţii, şi sora lui. Cu siguranţă că în ziua aceea a fost mare bucurie în cer, aşa cum se spune în parabolă.

Isus a intrat intenţionat în contact cu oameni precum femeia samariteană de la fântână, sutaşul roman, femeia care I-a turnat pe picioare nardul scump cât un salariu pe un an şi alţi nenumăraţi oameni care nu sunt amintiţi şi care erau consideraţi nedemni de către cei care se credeau prea sfinţi ca să-şi petreacă timpul în compania lor.

Ai evitat vreodată să-i vorbeşti despre Dumnezeu unei persoane deoarece ai considerat-o nepotrivită pentru biserica ta? Ce-ar trebui să se întâmple cu tine şi cu biserica ta pentru a găsi destul har ca să-i primiţi pe „păcătoşi”? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO