O zi a bucuriei

Bucuraţi-vă întotdeauna! (1 Tesaloniceni 5:16)

Datorită harului nemărginit al bunului Dumnezeu, care m-a umbrit cu dragostea Lui din pruncie şi până astăzi, am avut foarte multe prilejuri de bucurie pe parcursul vieţii, sub nenumărate aspecte. Nu pot ignora şi zilele cu ploi, tunete şi furtuni de toate felurile, dar din toate am învăţat că dincolo de orice nor străluceşte soarele. Cum să nu-ţi radieze inima de bucurie când Cel Preaînalt îţi dăruieşte un partener de viaţă alături de care eşti fericită, pentru că ai avut încredere în alegerea Lui? Cum să nu izbucneşti în cântări de laudă când eşti vindecat de bubele care îţi afectează trupul şi sufletul? Dar când primeşti răspunsuri minunate la rugăciunile pe care le înalţi, iar când nu primeşti lucrurile pentru care te-ai rugat, să vezi cu uimire că Cerul ţi-a pregătit ceva cu mult mai bun decât ai putut cere sau gândi? Şi, mai ales, cum să nu îngenunchezi cu toată fiinţa înaintea marelui nostru Dumnezeu şi Mijlocitor, Isus Hristos, care, după ce I-ai mărturisit păcatele cu sinceritate, cerând putere pentru a nu le mai repeta, îţi coboară în suflet pacea iertării Sale şi te umbreşte cu prezenţa Duhului Sfânt, care îţi înnoieşte puterile în fiecare zi, pentru a urca neabătut până sus, sus de tot, pe Everestul sfinţirii?

Doamne – I-am spus într-o zi – cum aş putea să-Ţi răsplătesc toată dragostea pe care mi-ai dovedit-o nemeritat şi nenumăratele bucurii pe care mi le-ai oferit până acum? Şi, în timp ce mă rugam şi studiam Cuvântul Său, Duhul Sfânt mi-a inspirat un gând căruia i-am dat curs imediat. Da – I-am spus – astăzi vreau să-Ţi ofer o zi de bucurie, o zi în care, privind la Tine, să gândesc, să vorbesc şi să lucrez ca în prezenţa Ta. S-au perindat multe evenimente pe parcursul acelei zile, dar „am păstrat necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei” şi m-am rugat ca Duhul Sfânt să-mi aleagă cuvintele în conversaţiile cotidiene sau telefonice, ca să pot fi o binecuvântare pentru persoanele respective; să mă inspire în cheltuirea resurselor materiale, a timpului, a darurilor spirituale; să mă călăuzească pas cu pas în căile Sale, ca să răspândesc parfumul iubirii cereşti pretutindeni unde doreşte să merg şi să fiu mesagerul Său.

„Răscumpărătorul nostru însetează după recunoştinţă; El flămânzeşte după simpatia şi iubirea acelora pe care i-a răscumpărat cu sângele Său.” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 153)

Vă îndemn să încercaţi şi dumneavoastră să-I oferiţi Domnului o astfel de zi a bucuriei şi recunoştinţei. Veţi gusta o fericire pe care o veţi dori reeditată zilnic. Vă invit ca împreună să ne luăm ca deviză textul de astăzi, parafrazat: „Bucuraţi pe Domnul întotdeauna!”

Magdalena Toma, Muntenia