Vrășmășia și ispitirea

Citeşte Geneza 3:14,15. La ce S-a referit Dumnezeu când i-a spus lui Satana: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei” (Geneza 3:15)? Ce speranţă găsim în aceste cuvinte?

Geneza 3:14,15
14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Cuvântul ebraic pentru vrăjmăşie are rădăcină comună cu termenii ebraici pentru ură şi pentru vrăjmaş (duşman). Când au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, primii doi oameni s-au plasat (pe ei înşişi, dar şi întreaga omenire) în opoziţie cu Dumnezeu (vezi Romani 5:10; Coloseni 1:21; lacov 4:4). Dumnezeu le-a promis însă că va pune în aplicare planul Său de a-i re- apropia de El şi de a-i aşeza în opoziţie cu Satana. Prin această reorientare a vrăjmăşiei lor, El avea să deschidă o cale pentru a salva omenirea fără a călca principiile guvernării Sale. Acesta este sensul de bază al „ispăşirii”. Este ceea ce a făcut şi face Dumnezeu pentru a repara relele produse de căderea în păcat.

Ce ne spun textele de mai jos despre ispăşire? Leviticul 1:3,4; 1 Corinteni 5:7; 1 loan 1:9.

Leviticul 1:3,4
3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur; şi anume să-l aducă la uşa Cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului.
4. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.

1 Corinteni 5:7
Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.

1 loan 1:9
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Teologii utilizează uneori termenul expiere în loc de „ispăşire”. Rădăcina latină, expiare, are sensul de „a face ispăşire”, adică de a oferi o compensaţie pentru o faptă rea. Cineva a comis o faptă rea, a încălcat legea, iar dreptatea impune o pedeapsă pentru fapta sa. în astfel de situaţii, se spune că el este „dator faţă de societate” pentru răul făcut.

În situaţia noastră, noi suntem cei care am comis păcatul, dar, prin planul de mântuire, suntem scutiţi de consecinţele prevăzute în lege pentru fapta noastră, în virtutea ispăşirii, a morţii sacrificiale a Domnului Hristos pentru noi. El a suferit în locul nostru pedeapsa prevăzută în lege (da, guvernarea lui Dumnezeu este bazată pe legi). Cerinţele dreptăţii au fost împlinite, dar nu de noi, ci de Isus. Noi suntem făptuitorii păcatului, noi am făcut răul, dar suntem achitaţi, iertaţi şi socotiţi nevinovaţi în ochii Săi, datorită jertfei Sale ispăşitoare. Acesta este pasul crucial şi fundamental al procesului de „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor” (Faptele 3:21).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO