Petru şi Piatra

 Dar voi, le-a zis El, cine ziceţi că sunt?

(Matei 16:15)

„De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze” (Matei 16:21).

Noul Testament prezintă fără echivoc faptul că Isus avea să moară cu un scop. Când se întrezăreau în faţa Lui umbrele crucii, Isus S-a rugat: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: «Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!” (Ioan 12:27). Aşa era planul divin, conceput în mintea lui Dumnezeu chiar „mai înainte de veşnicii”.

Acesta este motivul pentru care Isus nu a spus simplu că avea să sufere mult, să fie ucis şi apoi să învie a treia zi, ci El trebuia să treacă prin toate acestea. Având în vedere faptul că Dumnezeu nu Se schimbă, sfinţenia Legii şi realitatea libertăţii de alegere a omului, moartea Sa era singura cale prin care omenirea putea fi salvată de pedeapsa pentru călcarea Legii.

În această săptămână, vom continua să parcurgem istoria vieţii lui Isus, deşi ne vom opri în mod special asupra lui Petru şi asupra reacţiei pe care a avut-o faţă de drumul pe care trebuia să-l urmeze Mântuitorul, către moartea plănuită „mai înainte de veşnicii”.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO