Un gând de încheiere

În parabolele din Matei 13:44-46, omul a găsit ceva de mare valoare. În contextul dat, în special după ce Isus a spus cea de-a treia parabolă (Matei 13:47-50), oamenii au găsit adevărul care conduce la viaţa veşnică, în contrast cu distrugerea veşnică. Gândul acesta este important, deoarece astăzi ideea de „adevăr”, în sine, este considerată demodată sau chiar periculoasă şi, din nefericire, această idee falsă a fost adoptată şi de unii creştini. Însă mesajul parabolelor studiate este nu doar că adevărul există, ci şi că acest adevăr va face o deosebire pentru veşnicie, în viaţa fiecărui om. Lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă. Biblia proclamă ideea unui adevăr absolut. În definitiv, nu a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)? Dacă aici nu se afirmă un adevăr absolut, atunci ce? Desigur, atunci când cineva care cunoştea atât de bine adevărul, cum era Pavel, a putut spune că noi „cunoaştem în parte” (1 Corinteni 13:9), este evident că sunt încă multe lucruri pe care nu le cunoaştem. Dar declaraţia că noi „cunoaştem în parte”, implică faptul că mai este mult de cunoscut din acel adevăr care, în mod literal, face diferenţa între viaţa veşnică şi moartea veşnică.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO