Ispitirea

Citeşte Matei 4:1-12. De ce a trebuie să treacă Isus pe aici? Ce legătură este între acest episod din viaţa lui Isus şi mântuirea noastră? Cum a înfruntat Isus nişte ispite atât de puternice în condiţii atât de grele şi ce ar trebui să ne spună acest lucru cu privire la Împotrivirea faţă de ispite?

Matei 4:1-12
1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.
2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.
3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului
6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.
12. Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

Textul din Matei 4:1 începe cu ceva ce pare ciudat, străin: Duhul L-adus pe Isus în pustie ca să fie ispitit de Diavol. Noi suntem îndemnaţi să ne rugăm să nu fim duşi în ispită: „Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău” (Matei 6:13). Aşadar, de ce L-ar fi dus Duhul Sfânt pe Isus acolo?

Un indiciu se găseşte în capitolul anterior. Când vine la Ioan să fie botezat, văzându-i Împotrivirea, Isus spune: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). Pentru a Împlini tot ce trebuia Împlinit, adică pentru a face tot ce era necesar ca să-i dea neamului omenesc un exemplu desăvârşit şi să poată fi un reprezentant desăvârşit al omului, Isus trebuia să fie botezat, chiar dacă era fără păcat.

În pustia ispitirii, Isus trebuia să obţină acea biruinţă Împotriva ispitei pe care noi toţi, de la Adam încoace, nu am reuşit să o obţinem. Făcând astfel, „Hristos avea să îndrepte greşeala lui Adam” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 90/ în original, p. 117), doar că avea să o facă în condiţii mult mai grele decât Adam.

Prin această biruinţă, Isus ne arată că nu avem niciodată vreo scuză pentru păcat, ci, prin credinţă şi supunere faţă de El, putem învinge. Aşa cum ni s-a spus: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi” (Iacov 4:7,8).

Această relatare biblică, arătându-ne atât de categoric că nu avem nicio scuză pentru păcat, ne face să ne dăm seama cât de mare este nevoia noastră după neprihănirea lui Hristos. Ce speranţă ne dă faptul că Domnul Isus a biruit ispita? Ce aşteptări are El de la noi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO