Un gând de încheiere

În viaţa Sa pe pământ, Domnul Isus a scos demoni, le-a dat speranţă celor deznădăjduiţi, i-a învăţat pe oameni cum să manifeste dragostea divină agape, l-a vindecat pe sclavul unui centurion, l-a înviat pe fiul unei văduve, a liniştit furtuna, i-a eliberat pe oameni de sub stăpânirea demonilor, a vindecat o femeie care avea o sângerare veche de doisprezece ani, a înviat-o pe fiica lui Iair şi l-a înviat pe Lazăr la patru zile după ce murise. El a făcut multe lucruri de acest fel, dar oamenii tot se mai luptau cu îndoiala. „Până şi ucenicii lui Hristos învăţau şi pricepeau greu. Deşi Îl iubeau şi Îi admirau caracterul, credinţa lor că El era Fiul lui Dumnezeu era şovăielnică. Referirile lor frecvente la tradiţiile strămoşilor şi interpretările greşite pe care le dădeau cuvintelor Sale arată cât de greu le era să scape de superstiţie.” – Ellen G. White, Manuscript Releases, vol. 18, p. 116

Credinţa este un dar de la Dumnezeu pe care oamenii îl pot primi sau îl pot refuza. Aceasta pentru că Satana este real şi depune eforturi ca să ne determine să ne îndoim şi să nu credem. El ştie că mântuirea este prin credinţa în Hristos şi face tot ce-i stă în putere pentru a ne abate de la această credinţă. Din fericire – şi să nu uităm nicicând acest lucru – Isus este infinit mai puternic decât Diavolul şi, dacă ne prindem de El, cel rău nu ne poate înfrânge.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO