Privește la Hristos

 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.

(2 Corinteni 5:17)

Când a luat asupra Sa natura umană, Hristos a legat omenirea de Sine printr-o legătură a iubirii care nu va putea fi ruptă niciodată de nicio putere, în afară de alegerea personală a omului. Satana ne va prezenta în mod permanent atracţii fascinante, pentru a ne amăgi să rupem această legătură – să alegem să ne despărţim de Hristos. Acesta este domeniul în care trebuie să veghem, să luptăm şi să ne rugăm, pentru ca nimic să nu ne poată influenţa să alegem un alt stăpân, căci suntem în permanenţă liberi să facem aceasta. Să ne păstrăm privirile îndreptate spre Hristos, iar El ne va păstra pentru Sine. Noi suntem în siguranţă atâta timp cât privim la Hristos. Nimeni nu ne poate smulge din mâna Sa. Când privim fără încetare la El, suntem „schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Aceasta a fost modalitatea prin care primii ucenici au reuşit să ajungă asemenea scumpului lor Mântuitor. Când au auzit cuvintele lui Isus, ei au simţit nevoia după El. L-au căutat, L-au găsit şi L-au urmat. L-au însoţit acasă, la masă, în camera de rugăciune, la câmp. S-au purtat ca nişte elevi cu învăţătorul lor, primind zilnic de pe buzele Lui lecţii despre adevărul sfânt. […]

Chiar Ioan, ucenicul iubit, cel care a reflectat cel mai mult asemănarea cu Mântuitorul, nu a avut din naştere această frumuseţe de caracter. Nu numai că avea dorinţa de autoafirmare şi ambiţia de a fi onorat, ci, când era ofensat, devenea impetuos şi plin de resentimente. Dar, pe măsură ce i s-a descoperit caracterul Celui Divin, el şi-a înţeles deficienţele, iar acest fapt l-a umilit. Tăria şi răbdarea, puterea şi sensibilitatea, maiestatea şi blândeţea pe care le-a văzut zi de zi în viaţa Fiului lui Dumnezeu i-au umplut sufletul de admiraţie şi de iubire. Zi după zi, inima lui a fost atrasă spre Hristos, până când, din iubire pentru învăţătorul, s-a pierdut din vedere pe sine. Temperamentul lui ambiţios şi plin de resentimente a fost supus puterii modelatoare a lui Hristos. Influenţa regeneratoare a Duhului Sfânt i-a înnoit inima. Puterea iubirii lui Hristos a realizat o transformare a caracterului său. Acesta este rezultatul sigur al unirii cu Hristos. Când Hristos locuieşte în inimă, întreaga natură este schimbată. Spiritul lui Hristos şi iubirea Lui sensibilizează inima, supune sufletul şi înalţă gândurile şi dorinţele noastre către Dumnezeu şi către cer. – Calea către Hristos, pp. 72-73

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO