Multe tipuri de odihnă
Cum e posibil ca luând „jugul” lui Isus să găsim odihnă pentru suflet?
Matei 11:29
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
În invitaţia aceasta, Isus subliniază latura individuală a misiunii Sale de a elibera întreaga omenire de cel rău. El îl parafrazează pe Ieremia, care le promitea concetăţenilor săi odihnă pentru sufletele lor dacă aveau să se întoarcă de la păgânismul popoarelor vecine, pe care îl adoptaseră, la „cărările cele vechi”, la religia părinţilor lor (Ieremia 6:16).
În Biblie, conceptul de odihnă se întâlneşte la tot pasul. El apare mai întâi cu referire la Dumnezeu. El S-a odihnit după ce a terminat de creat lumea noastră (Geneza 2:2). Odihna Lui a statornicit o odihnă de Sabat, ziua a şaptea, sărbătorită săptămânal. De asemenea, existau zile de odihnă în cursul anului, la anumite sărbători anuale (de exemplu, Ziua ispăşirii – Leviticul 16:31), o dată la şapte ani – Anul Sabatic („Sabatul pământului” – Exodul 23:11), precum şi o dată la cincizeci de ani, Anul de veselie (jubileul – Leviticul 25:10), când sclavii erau eliberaţi şi datoriile erau iertate.
Poporul s-a bucurat de odihnă atât timp cât Dumnezeu era prezent în mijlocul lui (Exodul 33:14), când nu mai existau „nici potrivnic, nici nenorociri” (1 Împăraţi 5:4), nici vrăjmaş (Deuteronomul 25:19). Poporul s-a bucurat de odihnă în ţara pe care i-a dat-o Dumnezeu (Iosua 1:13), îndeosebi după ce s-a întors din captivitate şi exil (Ieremia 30:10).
Pe de altă parte, poporul lui Dumnezeu nu are odihnă când este captiv (Exodul 5:4,5; Plângerile 1:3). Cei răi n-au pace, pentru că ei sunt ca valurile agitate ale mării (Isaia 57:20). Singura odihnă la care pot spera aceşti oameni este moartea şi mormântul (Iov 3:11,13,16,17,18). Apocalipsa 14:11 conţine o avertizare cutremurătoare cu privire la neodihnă pentru acei aflaţi în tabăra răului.
Odihna oferită de Isus este foarte generoasă. Ea include odihna Sabatului, în care avem ocazia să petrecem timp cu Creatorul nostru. Ea recunoaşte starea noastră de fiinţe pierdute şi ne reface din toate punctele de vedere. Iar când se întâmplă să greşim, avem asigurarea unui loc de odihnă alături de Mântuitorul.
Pentru ce situaţie specială ai nevoie de tipul de odihnă despre care a vorbit Isus? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
„Apocalipsa 14:11 conţine o avertizare cutremurătoare cu privire la neodihnă pentru acei aflaţi în tabăra răului…” („Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”). Oricat de neplacut si nepotrivit- fata de naturala dorinta a omului neavizat de a nu voi sa stie si sa recunoasca ceea ce contrazice inchipuirile si dorintele inimii lui, dar si fata de teama crestinului de a se implica si in ce priveste interesela eterne ale celorlalti- cat de mult o sa regretam ca nu ne-am luptat „pe viata si pe moarte”, pentru ca din credinta rascumpararii si mantuirii noastre (a carei completitudune si vitalitate e un privilegiu pastrat oricarui AZS) sa facem parte si celor ce, deocamdata, in privintele acestea, nu se pot lauda ca ar fi asa de „bogati” ca noi! Dar modul real al desfasurarii marii lupte nu convine comodei noastre adaptari la ‘cuceririle’ lumii ‘moderne’, iar „descoperirea” biblica taioasa si hotarata, a adevaratei situatii si perspective prezente este de fiecare data integrata la categoria ‘conspirationism’, si misiunea incredintata Laodiceei spre a fi indeplinita in binecuvantata prosperitate ajunge sa fie lepadata (iar Martorul credincios scarbit), iar misiunea indeplinita (probabil de altii) in conditii ce exclud pacea si odihna (cel putin cele prezente). Pacat…
Luând in mod practic învățătura din Apoc 14.11 m-am gândit că de multe ori, noi închinătorii adevărați, lăsându-ne ispitiți de plăcerile de o clipă și de îngrijorările veacului, refuzăm in mod conștient odihna promisă , alergând la același potop de nelegiuire împreună cu închinătorii fiarei, deseori mult mai „harnici” si mai zeloși decât ei in implinirea poftelor acumulând fără odihnă bunuri vremelnice pe care cu nonșalanță le numim binecuvântări cerești. In tot acest timp marturia la care suntem chemați este definitiv compromisă.
Spunea un frățior demult într-o predică că dacă ai nevoie sa știi unde locuiesc asteptatorii într-o mică localitate, noaptea târziu, bate cu încredere la porțile unde vezi lumina aprinsă.
Din păcate astăzi nu s-a schimbat nimic.
Asta o fi însemnând sa nu ai odihnă nici ziua nici noaptea?