Conflictul dintre bine şi rău continuă

 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: «Să ne sculăm şi să zidim!» Şi s-au întărit în această hotărâre bună.

(Neemia 2:18)

Când comparăm viaţa lui David cu cea a lui Ilie, a lui Ezechia, a Esterei sau a lui Neemia, descoperim o temă comună: Dumnezeu poate să lucreze prin oameni diverşi pentru a opri valul răului. Unele relatări din vieţile lor ne învaţă că, oricât de mari ar fi piedicile din calea noastră, nu trebuie să cedăm în faţa răului, ci trebuie să rămânem tari, prin puterea lui Dumnezeu, care este credincios făgăduinţelor legământului împlinite pentru noi prin Isus. Iar când vom rămâne tari prin El, vom vedea că răul nu are putere să iasă biruitor.

Când trecem prin încercări, ar trebui să ne concentrăm atenţia asupra eliberării pe care ne-o oferă Domnul şi să ne bucurăm de ea.

Adesea, nu este uşor să facem acest lucru atunci când greutăţile ne copleşesc, trec peste capul nostru şi sunt cu mult mai mari decât noi. Faptul că putem să ne bucurăm de eliberarea promisă, înainte de a fi eliberaţi, este un act de credinţă şi închinare şi nu reacţia firească, logică faţă de situaţia în care ne aflăm. Însă, ştiind ce a făcut Domnul Hristos pentru noi şi încrezându-ne în credincioşia lui Dumnezeu, această bucurie este unica reacţie normală, logică, pe care o putem avea.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO