A mărturisi despre Isus
Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. In cinste, fiecare să dea întâietate altuia. în sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
(Romani 12:10-13)
Odată, în luna decembrie, le-am făcut cadou vecinilor mei, Jim şi Wanda, un coş pe care îl pregătisem într-o întâlnire a Departamentului Slujirea Familiei. Nu ştiam ce fel de creştini erau şi nici măcar dacă erau creştini. Ştiam că Isus S-a sacrificat şi pentru ei şi că, pe când era pe cruce, Se gândea şi la ei. Am simţit că trebuie să fac ceva pentru ei. Nu intenţionasem să stau o oră, însă am stat mult de vorbă, iar timpul a zburat. Când am plecat, am promis să îi mai vizitez, însă timpul a trecut fără să fac acest lucru.
Câteva luni mai târziu, plecată fiind din ţară, ne-am reîntâlnit. În timp ce mergeam la bancă, m-am întâlnit cu Wanda şi cu fiica ei. Mi-a spus că Jim, care avea 80 de ani, fusese operat pe cord deschis şi nu era prea bine. Mi-au spus cu tristeţe că era numai o chestiune de timp până să-i cedeze inima. Mi-am plecat capul chiar acolo, în parcarea aceea, şi L-am rugat pe Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ocrotească. Am promis să îl vizitez pe Jim, însă au trecut trei zile până să reuşesc să fac acest lucru.
Când am intrat în salonul lui Jim, acolo erau încă patru persoane. Am socializat puţin, apoi m-am apropiat de Jim şi i-am luat mâna în mâna mea. „Jim”, i-am spus, „sunt vecina ta, Marian. Mi-ai promis că mă înveţi să lovesc cu crosa aşa încât să te bat la golf într-o zi. Nu-i aşa că o să mă laşi să îţi văd ochii mari albaştri şi zâmbetul larg ca să pot şti că mă auzi?”
Toată lumea în salon a început să râdă. M-am instalat comod şi le-am citit un capitol despre privilegiul rugăciunii, apoi L-am rugat pe Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi. Membrii familiei şi-au arătat aprecierea mulţumindu-mi şi îmbrăţişându-mă.
A doua zi, m-a sunat Wanda. Cu puţin înainte de miezul nopţii, Jim murise. Şi mi-a spus câtă pace a adus familiei lor vizita mea.
Deplângând dispariţia vecinului meu în dimineaţa aceea, mi-am amintit unul dintre pasajele mele preferate: „Să îngăduim ca inima noastră să fie atrasă şi înălţată spre Dumnezeu, pentru ca El să ne poată împărtăşi atmosfera cerească. Noi putem menţine o legătură atât de apropiată cu Dumnezeu, încât, în fiecare încercare neaşteptată, gândurile noastre să se îndrepte către El la fel de natural cum se întorc florile după soare.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 74)
MARIAN C. HOLDER
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
