Căutarea călăuzirii divine

Cu ce fel de cerere şi cu ce atitudine a venit poporul la Ieremia, după uciderea lui Ghedalia?

Ieremia 42:1-6
1. Toate capeteniile ostilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, si tot poporul, de la cel mai mic pana la cel mai mare, au inaintat
2. si au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primita inaintea ta rugamintea noastra! Mijloceste pentru noi la Domnul Dumnezeul tau, pentru toti cei ce au mai ramas, caci eram multi, dar am mai ramas numai un mic numar, cum bine vezi tu insuti cu ochii tai.
3. Binevoiasca Domnul Dumnezeul tau sa ne arate drumul pe care trebuie sa mergem si sa ne spuna ce avem de facut!”
4. Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iata ca ma voi ruga Domnului Dumnezeului vostru, dupa cererea voastra, si va voi face cunoscut, fara sa va ascund ceva, tot ce va va raspunde Domnul!”
5. Atunci ei au zis lui Ieremia: „Domnul sa fie un martor adevarat si credincios impotriva noastra, daca nu vom face tot ce-ti va porunci Domnul Dumnezeul tau sa ne spui!
6. Fie bine, fie rau, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la care te trimitem, ca sa fim fericiti ascultand de glasul Domnului Dumnezeului nostru!”

Temându-se de babilonieni, poporul a venit la Ieremia să ceară călăuzire de la Dumnezeu. Probabil că înţelesese în sfârşit că Ieremia era un profet adevărat şi că tot ce spunea în Numele Domnului se împlinea.

Iudeii au jurat să facă tot ce le poruncea Domnul. Până aici, poporul ne lasă impresia că şi-a însuşit lecţia, că era dornic să cunoască voinţa divină şi, mai important, că era gata să o urmeze. Cuvintele: „Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!” (Ieremia 42:6) sunt o frumoasă mărturisire de credinţă. Era şi timpul, după atâtea prin câte trecuseră!

Ce răspuns clar a primit poporul din partea lui Dumnezeu, prin profetul Ieremia?

Ieremia 42:7-22
7. Dupa zece zile, cuvantul Domnului a vorbit lui Ieremia.
8. Si Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate capeteniile ostilor care erau cu el si pe tot poporul, de la cel mai mic pana la cel mai mare,
9. si le-a zis: „Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel la care m-ati trimis sa-I aduc inainte rugaciunile voastre:
10. „Daca veti ramane in tara aceasta, va voi face sa propasiti in ea si nu va voi nimici, va voi sadi si nu va voi smulge; caci Imi pare rau de raul pe care vi l-am facut!
11. Nu va temeti de imparatul Babilonului, de care va este frica; nu va temeti de el, zice Domnul, caci Eu sunt cu voi ca sa va scap si sa va scot din mana lui.
12. Ii voi insufla mila de voi, si se va indura de voi si va va lasa sa locuiti in tara voastra.
13. Dar daca nu veti asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru si daca veti zice: „Nu vrem sa ramanem in tara aceasta,
14. nu, ci vom merge in tara Egiptului, unde nu vom vedea nici razboiul, nici nu vom auzi glasul trambitei, nici nu vom duce lipsa de paine, si acolo vom locui!” –
15. atunci, ascultati cuvantul Domnului, ramasite ale lui Iuda: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Daca va veti indrepta fata sa mergeti in Egipt, daca va veti duce sa locuiti pentru o vreme acolo,
16. sabia de care va temeti va va ajunge acolo, in tara Egiptului, foametea de care va este frica se va lipi de voi acolo, in Egipt, si veti muri acolo.
17. Toti cei ce isi vor indrepta fata sa mearga in Egipt ca sa locuiasca pentru o vreme acolo vor muri de sabie, de foamete sau de ciuma; niciunul nu va ramane si nu va scapa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!”
18. Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a varsat mania si urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, asa se va varsa urgia Mea si peste voi, daca veti merge in Egipt; veti fi o pricina de afurisenie, de groaza, de blestem si de ocara si nu veti mai vedea niciodata locul acesta!”
19. Ramasite ale lui Iuda, Domnul va zice: „Nu va duceti in Egipt!” – Bagati bine de seama ca va opresc lucrul acesta astazi.
20. Caci va inselati singuri, daca m-ati trimis la Domnul Dumnezeul vostru, zicand: „Mijloceste pentru noi la Domnul Dumnezeul nostru, fa-ne cunoscut tot ce va spune Domnul Dumnezeul nostru, si vom face!”
21. Eu v-am spus astazi; dar voi n-ascultati glasul Domnului Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a insarcinat El sa va spun.
22. De aceea sa stiti ca veti muri de sabie, de foamete sau de ciuma, in locul unde voiti sa va duceti sa locuiti!”

Ştiind încotro îi trăgea inima şi că se gândeau să se întoarcă în Egipt pentru a găsi protecţie, Dumnezeu a fost nevoit să-i avertizeze. El le-a dat porunci foarte clare şi precise să nu plece în Egipt ca să nu piară.

Practic, le-a pus înainte două posibilităţi, la fel ca şi nouă: viaţa şi pacea prin credinţă şi ascultare ori nefericirea şi moartea prin necredinţă şi neascultare. Împrejurările se schimbă, dar lucrurile între care avem de ales rămân aceleaşi. Şi nici avertizările nu lipsesc, deşi poate că nu sunt chiar atât de clare şi de precise ca acelea pe care le-au primit ei.

Cum trebuie să fie atitudinea noastră atunci când dorim să cunoaştem voia lui Dumnezeu pentru noi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO