În aşteptarea Revenirii

Există în parabole un aspect important legat de talanţii sau de polii care ne-au fost încredinţaţi. În Matei 25, „stăpânul” (v. 19) a plecat într- o călătorie lungă şi s-a întors, după mult timp, ca să le ceară socoteală slujitorilor lui de cele făcute. În Luca 19, ni se spune că „un om de neam mare” (v. 12) a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo a fost făcut împărat şi apoi s-a întors (v. 15).

Isus S-a referit în mod categoric la El Însuşi. El dorea să-i înştiinţeze pe ucenici că urma să plece şi că avea să dureze un timp până când Se va întoarce. Atunci, El le va cere socoteală de modul în care s-au purtat cu ceea ce au primit.

5. Cum ar trebui să aşteptăm a doua venire a lui Hristos? Mat. 24,42-46. Ce semnificaţie practică au aceste versete?

Matei, 24
42 Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45 Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46 Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!

_______________________________________________________________________________________________

Noi aşteptăm a Doua Venire şi trăim cu un scop. Nu aşteptăm stând cu mâinile încrucişate, ci lucrăm ca nişte ucenici devotaţi, care sunt ispravnici peste tot ce au primit. „Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului omului; de asemenea, trebuie să fim sârguincioşi; se cere şi să lucrăm, şi să aşteptăm; cele două trebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului creştin, care va fi bine dezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simţământul că trebuie să neglijăm orice altceva şi să ne dedicăm doar meditaţiei, studiului şi rugăciunii; şi nici să fim fără astâmpăr şi mereu în grabă şi cu treburi, neglijând evlavia personală. Aşteptarea, vegherea şi lucrul trebuie îmbinate. ’În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.’” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 23

Noi aşteptăm să Se întoarcă Stăpânul tuturor lucrurilor. El va veni în curând şi ne va întreba ce am făcut cu darurile noastre, cu timpul nostru, cu energia noastră fizică şi cu resursele noastre materiale. Faptul că El vine să evalueze rezultatele isprăvniciei noastre nu trebuie să ne sperie deloc. Robul care şi-a ascuns talantul şi care a refuzat să îl întrebuinţeze i-a adus stăpânului o acuzaţie cu totul falsă: că stăpânul era un „om aspru”, care secera de unde n-a semănat. Ceilalţi robi, care au fost ispravnici credincioşi, nu erau de aceeaşi părere. Fiecare efort pe care l-au depus pentru a-şi îndeplini însărcinarea s-a meritat din plin şi L-au auzit pe stăpânul lor spunând: „Intră în bucuria stăpânului tău” (Mat. 25,21).

Dacă Isus ar veni săptămâna viitoare, ce ţi-ar spune cu privire la activitatea ta de săptămâna trecută?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO