Adăpost în vreme de furtună

Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.
(Psalmii 61:3)

Când e furtună sau plouă cu găleata, îmi place să mă uit pe fereastra uşii de la intrare şi să privesc păsările care se adăpostesc în tufişurile de lângă verandă ori pe marginea verandei. Sunt creaturi ale lui Dumnezeu care trăiesc sub cerul liber, însă caută protecţie şi adăpost în timp de furtună. Şi Dumnezeu, în infinita Lui înţelepciune, are un adăpost pentru ele – fie el în pridvorul meu, într-un tufiş sau în altă parte. Pentru că, aşa cum noi ştim că trebuie să ne adăpostim de furtună, la fel ştiu şi ele.

E încurajator să ştii că Dumnezeu oferă adăpost în vreme de furtună nu doar pentru păsări, ci şi pentru copiii Lui. Anul acesta a fost unul furtunos pentru mine, şi când scriu aceste rânduri e abia începutul lui iunie. Mătuşa mea a suferit un atac de cord în ianuarie, a fost operată de patru ori şi a suferit mai multe crize. Unchiul meu a murit subit în luna februarie. In mai a murit de cancer mătuşa mea. încă doi veri ai mei au murit şi ei.

Unor oameni le este greu să vadă grija şi dragostea lui Dumnezeu atunci când trec prin încercări şi suferinţă. însă, când mă uit la ultimele luni, îmi dau seama că Dumnezeu Se foloseşte de aceste furtuni pentru a aduce membrii familiei laolaltă, în grija Sa. Cei care umblă alături de Dumnezeu se întorc zi de zi către El şi se adăpostesc la El. Vorbesc aici despre un loc de refugiu care nu este temporar, într-un tufiş sau la marginea unei verande, ci este veşnic. La fel ca în zilele lui Noe, când potopul a acoperit pământul, pe măsură ce ultimele zile ale pământului se apropie, trebuie să fim cu toţii în arca siguranţei. Pot vedea infinita înţelepciune a lui Dumnezeu în necazul meu şi sunt recunoscătoare că El Se ţine de cuvânt şi doreşte să fim mântuiţi cu toţii. Aşa cum spune Biblia: „Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:3,4).

Aşa că astăzi, când am zărit o vrăbiuţă la adăpost, în siguranţa tufişului de pe alee, în timp ce vântul bătea în rafale şi ploua cu găleata, mi-am amintit că Dumnezeu este adăpostul meu pe timp de furtună. Aşa cum spune şi cântecul: „Furtună de-ar fi în jur, El e loc de adăpost / în Dumnezeu sunt în siguranţă, căci El e loc de adăpost.” Deşi a fost un an plin de încercări pentru mine şi familia mea, am simţit binecuvântarea că sunt adăpostită şi protejată atât acum, cât şi în veşnicie.

ANCELE PATERSON

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO