Stai de vorbă cu Dumnezeu
Rugaţi-vă neîncetat.
(1 Tesaloniceni 5:17)
Liderul grupului meu de rugăciune online nc-a cerut să ne scriem experienţele zilnice de rugăciune. Multe dintre noi au făcut lucrul acesta şi mi-am dat seama că experienţa mea era mult diferită de a lor. Locuiesc singură, aşa că vorbesc cu Dumnezeu ca şi cum ar fi colegul meu de cameră, ca şi cum am locui în acelaşi apartament. Vorbim despre toate — ce fac şi ce nu fac, despre ce se întâmplă dincolo de fereastra mea care dă spre locul de joacă al copiilor, ce am mai găsit prin computer, ce văd la televizor. Stăm de vorbă cât e ziua de lungă.
Pentru mine, rugăciunea înseamnă să stau de vorbă cu Dumnezeu, salvatorul meu, colegul meu, profesorul meu, şeful meu şi cel mai bun prieten al meu. Fac o rugăciune de mijlocire atunci când apare o nevoie de-a lungul zilei. Şi atunci Îi cer şi Îi mulţumesc pentru oamenii pe care îi cunosc, pentru scrisori, mesaje pe computer, tot felul de lucruri – e o rugăciune şi, în acelaşi timp, o conversaţie activă cu Dumnezeu.
Dumnezeu mă face să conştientizez că îmi vorbeşte prin ceea ce aud sau văd, iar în situaţii importante înţeleg cuvintele nerostite pe care mi le transmite. De exemplu, în ultimii doi ani nu am putut să merg la biserică mai deloc din cauza numeroaselor probleme de sănătate. Însă recent, într-un Sabat, tânjind după atmosfera de părtăşie creştină, L-am întrebat dacă aş putea să merg la biserică. Şi răspunsul nerostit a venit imediat: Poţi. Am fost atât de încântată să pot merge din nou la biserică luna aceea!
Când merg la culcare, fac de obicei o rugăciune formală, mulţumindu-I pentru ziua respectivă şi pentru binecuvântările de care îmi face parte peste zi.
Rugăciunea este o practică de o viaţă şi un răspuns natural. Dumnezeu îmi este întotdeauna alături, iar eu sunt conştientă de acest lucru şi de aceea stăm de vorbă în permanenţă. Desigur, atunci când stau de vorbă cu cineva, nu îmi petrec tot timpul rugându-1 una şi alta, la fel e şi cu Dumnezeu, în cele mai multe dintre rugăciuni, pur şi simplu îi spun ce am pe suflet sau ce se petrece în viaţa mea. Când am o nevoie, o aduc înaintea lui Dumnezeu şi îl rog să aibă grijă de ea după înţelepciunea Lui, la momentul potrivit şi după voia Lui. Ştiu că, dincolo de deznodământ, e cel mai bine aşa pentru toţi cei implicaţi, deoarece gândurile lui Dumnezeu pentru noi sunt de bine, nu dc necaz (leremia 29:11), pentru că ne iubeşte şi vrea să fim fericite.
DÂRLENEJOAN MCK1BB1N RHINE
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
