Pedeapsa care ridică
Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte.
(Evrei 12:6)
Experienţa lui Iov este exemplul clasic de pedeapsă părintească sau de disciplină administrată de Tatăl nostru ceresc. Chiar dacă pare severă, disciplina are menirea de a ajuta la aducerea roadelor neprihănirii şi la şlefuirea caracterului. Ea este semnul dragostei lui Dumnezeu, nu al respingerii Sale. Lumea aceasta, deşi marcată de păcat şi suferinţă, este pentru copiii lui Dumnezeu mediul potrivit pentru dezvoltarea caracterului, în vederea pregătirii pentru viaţa veşnică.
Disciplina divină este temperată de dragoste şi îndurare. Dumnezeu cumpăneşte bine încercările noastre şi nu îngăduie decât ceea ce va contribui la desăvârşirea caracterului nostru. El ne cerne aşa cum se cerne grâul. El nu ne face rău şi nu ne distruge. Nu depăşeşte cu nimic graniţele corecţiei morale şi spirituale necesare.
Păcatul a adus dezordine şi durere în toată lumea. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12). Cu toate că am păcătuit, Dumnezeu nu ne-a pedepsit aşa cum meritam, distrugându-ne total pentru a-Şi manifesta dezaprobarea.
Marele adevăr al răscumpărării prin Isus Hristos este o dovadă a îndurării şi a bunătăţii lui Dumnezeu. Lumea întreagă stă în umbra Fiului Său, care S-a aşezat între noi şi moartea veşnică, între noi şi plata păcatului. Dumnezeu a intervenit în favoarea noastră şi, de aceea, chinurile şi pedeapsa păcatului ne sunt îndulcite prin compasiunea Sa. Pictorul Rubens a zugrăvit Golgota,„Locul căpăţânii” unde a fost răstignit Domnul Hristos, ca pe o grădină; craniul de-abia dacă se zăreşte dintre flori. Imaginea aceasta este simbolul lumii noastre păcătoase. Păcatele şi durerile oamenilor stau pe jumătate ascunse între florile dragostei şi harului divin. Dumnezeu ştie sfârşitul nostru de la început. El îşi foloseşte preştiinţa în favoarea noastră. Abia după ce trecem de încercări, realizăm că El ne-a călăuzit în tot acest timp şi că a urmărit mântuirea noastră.
După cum întunericul le oferă stelelor ocazia să strălucească, tot la fel vremurile de restrişte îi oferă lui Dumnezeu ocazia de a-Şi manifesta harul şi dragostea statornică, astfel încât chipul Său să fie refăcut în noi.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
