Traseu cu obstacole
Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.
(Psalmii 32:8)
Eu şi Keith eram într-o tabără cu corturile la trecătoarea Warren, în Flinders Ranges, Australia de Sud. Dealurile înalte şi copacii de jur împrejur fac din peisajul acela unul de poveste, în care să te poţi bucura liniştit de natură.
La capătul îndepărtat al cheiurilor se vedea o poartă încuiată şi un afiş ne informa că dincolo se află un traseu pentru vehicule cu patru roţi în munţii Ardeni. Era o proprietate privată, iar accesul era numai cu permisiune. Aşa că am condus până în oraş şi am reuşit să dăm de cel care cunoştea traseul şi putea să ne dea câteva informaţii despre gradul de dificultate. Am fost asiguraţi că priveliştea e magnifică şi drumul merită efortul. Am plătit o taxă şi am primit o cheie.
În dimineaţa următoare, după ce am cerut ocrotirea lui Dumnezeu, ne-am verificat vehiculul şi foarte curând descuiam poarta care ne permitea accesul la traseu. Imediat ne-am dat seama că nu va fi o călătorie lejeră şi că avem nevoie de un sistem de viteze şi de tracţiune adecvate.
După câteva curbe ne-am oprit, căci însuşi proprietarul terenului îşi conducea turma de oi chiar prin faţa noastră. Tot el ne-a dat apoi câteva sfaturi cu privire la ceea ce aveam să întâlnim pe drum.
După ce l-am ascultat, am călătorit mai departe pe cel mai accidentat drum pe care am putut conduce vreodată. Dealurile se înălţau ca nişte turnuri, văile erau adânci, iar drumul, stâncos şi greu de identificat. A trebuit să cobor şi să găsesc cel mai bun drum peste bolovani şi gropi. Uneori rămâneam cu ochii aţintiţi spre cer, în timp ce maşina noastră înainta încet spre vârful vreunui alt deal abrupt – privelişti minunate pe o întindere atât de vastă! În timp ce eram atenţi la dificultatea următorului urcuş, ştiam că trebuie să fim încrezători şi decişi să continuăm, Restul’â călătoriei a fost de numai 21 de kilometri, însă a durat cinci ore.
După ce am închis poarta şi I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru această experienţă, m-am gândit la traseu ca la călătoria vieţii. Aşa cum proprietarul ne-a indicat direcţia, Dumnezeu ne dă Cuvântul Său ca o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră (vezi Psalmii 119:105). Dumnezeu nu ne promite că vom avea în permanenţă parte de peisaje ca cele din vârful muntelui sau călătorii confortabile. Mulţi dintre noi dăm peste prăpăstii, drumuri stâncoase pline de gropi şi ne lovim de nesiguranţa dealului care pare prea greu de urcat. însă ne putem baza pe textul din Evrei 4:16 care spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
LYN WELK- SANDY
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
