Toată bogăția lui de pe pământ
Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea şi din pricina robului Meu David.”
(2 Regi 20:5,6)
Ezechia, regele lui Iuda, s-a îmbolnăvit şi se apropia de moarte. A negociat cu Dumnezeu şi viaţa i-a fost prelungită cu încă 15 ani. Câţiva trimişi din Babilon au venit să îl vadă pe Ezechia, pentru că auziseră de vindecarea lui miraculoasă, iar el, în loc să le vorbească despre Dumnezeu şi despre mila Sa nemăsurată, le-a arătat toată averea lui. Ce ocazie ratată!
Mi-am amintit recent versetul de astăzi pentru că mi s-a întâmplat ceva remarcabil. într-o seară de vară a anului trecut, m-am simţit dintr-odată ciudat. Au început să mi se învârtă ochii. Mi s-a făcut greaţă şi picioarele mi s-au înmuiat. Soţul meu m-a dus la Urgenţă. Medicul de gardă era foarte bun şi în acelaşi timp foarte hotărât că ar trebui să fiu transferată la un spital mai mare. Conectată fiind la aparatele de monitorizare, am fost transferată cu ambulanţa. întâmplarea face că era ultima zi de lucru a tânărului neurolog de la acel spital mai mare şi cel care urma să îl înlocuiască avea deja programări pentru şase luni de atunci încolo. În timp ce stăteam în pat, am cedat brusc. Mi s-a oprit inima. Medicul a cerut să vină o asistentă. Între timp, mi-am revenit, gândindu-mă că adormisem puţin. A fost chemat şi un cardiolog şi cei doi medici au hotărât că am nevoie de un stimulator cardiac.
Următoarele 24 de ore au trecut, ca într-un caleidoscop, cu atât de multe teste, că le-am pierdut numărul. Aveam nevoie urgentă de un stimulator cardiac, însă nicio sală de operaţie nu era liberă. Ca prin minune s-a eliberat una, iar după-amiază aveam deja un stimulator permanent. Apoi am fost transferată într-o altă secţie, după ce am stat o perioadă la Terapie Intensivă. Când am ajuns în secţia respectivă, asistenta de gardă m-a întrebat pentru ce sunt acolo. Când i-am povestit ce mi se întâmplase şi cum fusesem îngrijită, mi-a zis: „Sunt asistentă de 25 de ani şi nu am mai auzit aşa ceva. Chiar că ai fost tratată regeşte.”
Am fost de acord şi i-am spus şi povestea lui Ezechia. Știu că fiecare, de la soţul meu până la medicul de gardă de la primul spital şi până la toţi ceilalţi, a făcut absolut totul corect. Regina însăşi să fi fost şi nu ar fi putut lucra mai bine. însă, dincolo de toate acestea, cea mai mare mulţumire o am faţă de Dumnezeu, care a călăuzit faptele fiecăruia. Voi. ca asistente şi medici, sunteţi în fiecare zi mâinile lui Dumnezeu, ajutând şi îngrijind bolnavi, chiar dacă nu în situaţii la fel de dramatice ca a mea.
SINIKKA DIXON
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
