Dragostea și determinarea unei mame
Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
(Matei 19:26)
După ce şi-a pierdut fiul de cinci ani, Evy, o tânără mamă, a căutat cu disperare ceva care să îi aline durerea. Ştia că ceva lipseşte din viaţa ei, iar când o prietenă a invitat-o să meargă cu ea la biserică, Evy s-a dus în prima ocazie de Sabat. A început să meargă frecvent la biserică şi şi-a dat seama că a găsit ceea ce îi lipsea: pe Dumnezeu. Pe măsură ce relaţia ei cu Dumnezeu se dezvolta, creştea şi convingerea de a-şi trimite fetele la o şcoală creştină. Insă au apărut dificultăţi, pentru că soţul lui Evy voia ca fiicele lui să meargă la şcoala publică. Nu înţelegea importanţa educaţiei creştine şi a făcut clar faptul că nu se puteau aştepta la ajutor financiar din partea lui. Hotărâtă, Evy s-a angajat ca îngrijitoare la biserică, pentru a putea plăti taxele şcolare. Jobul era perfect, orarul, flexibil, permiţându-i să fie acolo oricând ar fi putut avea nevoie fetele de ea. Insă, din păcate, unii oameni s-au uitat de sus la ea pentru că spăla podelele sau făcea alte servicii care ţineau de munca ei. Nimeni vreodată nu a ştiut dacă o astfel de atitudine a reuşit să o rănească. Ea era foarte recunoscătoare că Domnul i-a oferit acest loc de muncă, aşa că zâmbea mereu. In ciuda provocărilor, găsea întotdeauna ceva de care să se bucure.
Şi visul lui Evy a devenit realitate. Fiecare dintre fiicele ei a absolvit la şcoala bisericii şi fiecare dintre ele este implicată în slujire. Evy a făcut ca viaţa să pară uşoară, însă o cunosc pe această mamă şi ştiu că viaţa ei era grea. Avea dificultăţi financiare, o căsnicie cu probleme şi a avut cancer de două ori. Dincolo de toate acestea, în fiecare dimineaţă, alături de câinele ei, ea îl lăuda pe Dumnezeu, cerându-I călăuzire şi putere. Şi Domnul niciodată nu a dezamăgit-o. Uneori nu i se răspundea la rugăciune aşa cum se aştepta ea, însă i se răspundea chiar mai bine decât şi-ar fi putut imagina. De ce? Pentru că avea încredere în Isus.
Cine e femeia aceasta care pare atât de perfectă? Perfectă nu a fost, însă cu siguranţă se străduia să fie. Este mama mea. Ce lecţii am învăţat de la ea? Cu ce să încep?
Prin credinţa şi curajul ei, mi-a arătat cum să rămân puternică, cum să rămân de partea a ceea ce e drept, cum să râd pe seama mea şi, cel mai important, cum să vorbesc cu Isus despre orice şi să am încredere că El mă călăuzeşte în toată viaţa mea. Când citesc versetul de astăzi, mă gândesc la mama. Prin rugăciune, imposibilul a devenit posibil.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
