Mărturie

 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

(Matei 6:6)

Mărturie. E un cuvânt care mi se opreşte în gât. E trist cât de mult s-a deteriorat semnificaţia acestui cuvânt. Mărturia noastră ar trebui să fie relatarea modului în care Dumnezeu ne-a schimbat, ne-a înnoit, ne-a făcut să îi aparţinem. Însă cel mai adesea folosim acest cuvânt pentru a desemna o relatare a modului în care noi ne-am schimbat pe noi înşine. Iată de ce nu mai folosesc cuvântul „mărturie”. Folosesc în schimb „mântuire”. Povestea mea nu e ca celelalte: Mă drogăm sau Am ucis pe cineva sau Tot încercam să mă sinucid. Povestea mea este aceea a unei tinere care şi-a dat seama cât de searbădă era viaţa ei.

Aş vrea să vă pot spune cum mă simţeam. Cel mai la îndemână ar fi să folosesc sentimente lumeşti pentru a-mi descrie starea. Ajungi să te urăşti, tot ce faci e pur şi simplu tradiţie, nimic din inimă, totul din cap. Te dezgustă propria persoană deoarece singurul motiv pentru care mergi la biserică este acela că faci asta dintotdeauna. Citeşti seara din Biblie pentru că. atunci când erai copil, părinţii tăi îţi citeau seara din Biblie. Durerea pe care o simţi când îţi dai seama că nu îl cunoşti pe Dumnezeu te face să realizezi cât eşti de singur. Abia pot să vă descriu bucuria pe care am simţit-o când mi-am dat seama cât este El de uimitor. Minunat. Câtă plinătate şi satisfacţie poate aduce în viaţa ta.

M-am botezat. Însă la nici două luni după aceea, am simţit că mă îndepărtasem de El. Şi bineînţeles că împotrivitorul încerca să mă tragă înapoi. Am încercat să mă rededic prin rebotezare, însă o lună mai târziu ajunsesem de unde am plecat. Aşa că am ales să înlocuiesc consacrarea mea în public şi să pun în loc o consacrare zilnică prin Cuvântul Său în particular. „Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale” (Psalmii 63:7). În fiecare zi L-am lăsat să mă umple cu Duhul Sfânt. Am început să fac lucruri pentru El – pur şi simplu să le fac. Găseam împlinire în a face voia Lui mai mult decât în orice am încercat să fac pe lumea asta. Isus însuşi spusese: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27).

Cum să mă mai întorc la ceea ce eram, acum când am gustat bucuria a ceea ce înseamnă viaţa? Nu pot! Textul din Psalmii 16:11 îmi spune: „îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.”

MARIELENA (MARY) BURDICK

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO