Relațiile de bună înțelegere

Pavel era un om harnic, cu o personalitate puternică şi perseverent în urmărirea ţelului. Un astfel de om poate fi singuratic, cu puţini prieteni şi mulţi admiratori. În călătorii, Pavel era însoţit de doi sau trei colaboratori. Cel puţin opt dintre cei apropiaţi sunt amintiţi pe nume (Faptele 13:2; 15:22,37; 16:1-3; 19:22; Coloseni 4:7,10,11; Filimon 24). La aceştia trebuie adăugaţi cei menţionaţi în saluturile din Romani 16-24 şi familiile menţionate în saluturile generale.

Apostolul credea în lucrul în echipă, mai cu seamă în acţiunile de pionierat însă, uneori, el a intrat în conflict cu colaboratorii săi.

Ce aflăm aici despre limitele umane ale acestor mari lucrători, Pavel şi Barnaba?

Faptele 15:38-41
38. dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
39. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.
40. Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.
41. El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind bisericile.

„În acel moment, Marcu, copleşit de frică şi de descurajare, a şovăit o vreme în intenţia sa de a se devota cu toată inima lucrării Domnului. Neobişnuit cu greutăţile, şi-a pierdut elanul din cauza primejdiilor şi privaţiunilor de pe cale. (…) Faptul că i-a părăsit l-a determinatpe Pavel să-l judece pe Marcu nefavorabil şi chiar aspru pentru un timp. De cealaltă parte, Barnaba, avea tendinţa să-l scuze din cauza lipsei de experienţă. Fiindcă a văzut în el calităţi care aveau să-l facă potrivit ca lucrător folositor pentru Hristos, Barnaba se temea ca nu cumva Marcu să abandoneze lucrarea.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pp. 169-170

Ce ni se spune în 2 Timotei 4:11 despre creştere şi iertare?

2 Timotei 4:11
Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.

Relatarea din Faptele apostolilor ne arată că Pavel se aştepta ca tovarăşii lui de lucru să persevereze când dădeau de pericole şi greutăţi. Pentru el, echipa de lucrători era o biserică în miniatură. El punea accent pe importanţa unui exemplu bun, a unui model demn de imitat. Relaţiile dintre membrii echipei, bazate pe respect şi pe dragoste, au devenit un exemplu de urmat pentru biserici, care se adunau de obicei în case particulare. De asemenea, echipa oferea un cadru ideal pentru instruirea noilor evanghelişti şi misionari. Desigur că lucrurile nu au funcţionat întotdeauna perfect, cum am văzut în incidentul cu Ioan Marcu.

Cu toţii facem greşeli. Cum poţi învăţa să-i ierţi pe cei care te-au rănit prin greşelile lor? Găndeşte-te şi la cei pe care i-ai rănit prin greşelile tale. Ce ai făcut pentru a le aduce vindecare în acele situaţii? Dacă nu ai făcut nimic până acum, ce ai putea începe să faci chiar acum? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO