Pavel, omul

Trăsăturile de personalitate constituie răspunsurile tipice ale unui individ la circumstanţele imediate din plan familial, social sau educaţional. Caracterul este ansamblul de trăsături, calităţi şi abilităţi care determină ce fel de om este el.

Ce ne spun următoarele texte despre caracterul şi despre personalitatea lui Pavel?

Faptele 9:1
Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

1 Corinteni 15:9,10
9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

2 Corinteni 11:23-33
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24. De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25. de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
26. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi;
27. în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
28. Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.
29. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
30. Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!…
32. În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă.
33. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Galateni 1:14
și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

Filipeni 3:6,8
6. în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.
8. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

1 Timotei 1:16
Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.

Pavel a fost un bărbat foarte hotărât şi foarte zelos. înainte de experienţa naşterii din nou, a pus mare zel în persecutarea bisericii primare. A fost de acord ca Ştefan să fie ucis cu pietre (Faptele 7:58), a venit cu iniţiativa de a-i arunca la închisoare pe creştini, bărbaţi şi femei (Faptele 8:3), i-a ameninţat cu moartea pe ucenici (Faptele 9:1) şi a organizat o razie împotriva creştinilor într-o ţară străină (Faptele 9:2; Galateni 1:13).

Faptele 7:58
L-au târât afară din cetate şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

Faptele 9:2
şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

Galateni 1:13
Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;

Dar, din clipa în care şi-a consacrat viaţa propovăduirii Evangheliei, în ciuda greutăţilor şi problemelor extraordinare pe care le-a întâmpinat, şi-a pus tot zelul şi ardoarea în slujba binelui. Numai un om dedicat cu totul convingerilor sale poate face ce a făcut el. Şi chiar dacă a pierdut totul pentru Hristos, le-a socotit pe toate „un gunoi” un cuvânt care în greacă înseamnă un lucru nefolositor. Pavel a înţeles ce era important în viaţă şi ce nu era important.

De asemenea, el a fost un om smerit. S-a considerat nevrednic de chemarea înaltă pe care o primise, în parte, şi pentru că înainte îi persecutase pe creştini. Predicând despre neprihănirea lui Hristos ca unică speranţă de mântuire a omului, el a ştiut foarte bine cât de păcătos era în comparaţie cu Dumnezeul sfânt, iar gândul acesta îi era îndeajuns pentru a păstra o atitudine smerită, supusă şi recunoscătoare.

„O singură rază a slavei lui Dumnezeu, o singură licărire a purităţii lui Hristos, odată pătrunsă în suflet, face fiecare pată de murdărie dureros de distinctă şi scoate la iveală diformitatea şi defectele caracterului omului. Ea face să se vadă dorinţele nesfinte, necredincioşia inimii, necurăţia buzelor.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 29

Niciunul dintre noi nu este imun la mândrie. Cum ne putem feri de acest păcat? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO