Să nu ai alți dumnezei
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
(Exodul 20:3)
Pur şi simplu am adorat-o pe bunica. Petreceam mult timp împreună. Se ruga cu mine şi-mi împărtăşea multe întâmplări amuzante din copilăria ei. De asemenea, era activă în biserică, slujindu-le celor bolnavi sau în nevoie şi a devenit mentorul mai multor tineri. Unii chiar o numeau mamă. Făcea vizite la spital, scotea demoni, se ruga şi postea în mod regulat pentru a cunoaşte modul în care Dumnezeu îi conducea viaţa ei şi a familiei ei. Bunica era credincioasă în darea zecimii şi a darurilor. Unele persoane, chiar şi eu, credeau că e înstărită de vreme ce mi-a plătit taxa de intrare la o şcoală a bisericii, şi niciodată n-am dus lipsă de nimic. Era o bucurie să te afli în prezenţa ei. A crescut trei copii cu ajutorul lui Dumnezeu, având încredere că El Se va îngriji de nevoile lor, în timp ce soţul ei era mai mult plecat, ca şi când ar fi fost, după cum spunea ea, „fluturele oraşului”.
Locuiam în Guyana, America de Sud, şi, pe când atingeam vârsta adolescenţei, mama s-a mutat în Canada. Câţiva ani mai târziu, m-a chemat şi pe mine, despărţindu-mă cu greu de bunica, pentru a nu o mai revedea niciodată. Înainte să treacă la odihnă, am corespondat cu ea, păstrându-i mereu un loc în inima mea. Îmi era foarte dor de ea şi tânjeam să o revăd, înainte să se îmbolnăvească, am început să am vise legate de moartea ei şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să mă întorc ca să o îngrijesc. Mă rugam fierbinte, dar nu s-a întâmplat nimic. Într-o zi, am primit vestea că a murit.
Am fost devastată şi am vrut să merg acasă pentru înmormântare, dar n-am reuşit. Eram furioasă pe Dumnezeu pentru că aveam impresia că m-a dezamăgit. Mi-am ridicat pumnul spre El, ţipând şi bătând din picior. „Tu nu mă iubeşti! Atunci nu Te voi iubi nici eu!”
Mergeam la biserică, dar inima mea nu era acolo. Aşa am dus-o patru ani. Patru ani în care am plâns. Într-o zi, I-am spus Domnului că am obosit de atâta plâns şi m-am îmbolnăvit. L-am rugat să-mi descopere de ce nu a făcut posibil să merg la înmormântare, iar în acea dimineaţă am găsit un devoţional pentru femei şi am citit mesajul. După ce am terminat, I-am cerut iertare. L-am rugat să-mi ofere iertarea Sa. Prin intermediul acelui devoţional, Dumnezeu mi-a descoperit că o idolatrizam pe bunica şi că ajunsesem să o iubesc mai mult decât îl iubeam pe El. Domnul mi-a arătat că, dacă ar fi îngăduit să merg, nu aş fi putut suporta durerea. Puteam să mă îmbolnăvesc şi să mor în păcatul meu. Dar, în dragostea Sa, nu m-a lăsat să merg, ci a aşteptat să vin la El.
Ce Dumnezeu iubitor şi înfricoşător avem şi câtă iubire nemărginită a revărsat El peste mine! Vă invit să nu avem alţi dumnezei în afară de El. Să ne cercetăm inimile, pentru ca nimic să nu despartă sufletele noastre de Mântuitorul.
MAPLE SMITH
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
