Hotărârea de la Ierusalim

Succesul iniţial al misiunii pentru neamuri a ridicat în biserica primară problema convertirii lor la credinţa în Isus, o credinţă care i-a „altoit” la credinţa biblică (Romani 11:17). Întotdeauna apar tensiuni când oamenii din alte religii şi culturi se alătură unei biserici cu principii solide. În acest caz, creştinii iudei, cu marele lor respect faţă de cerinţele legilor şi ritualurilor din Vechiul Testament, au presupus că noii convertiţi dintre neevrei aveau să accepte şi să dea ascultare acestor legi şi ritualuri. Cea mai mare problemă era circumcizia, semnul fundamental al intrării în comunitatea iudaică pentru bărbaţi, un simbol al conformării faţă de toate cerinţele iudaismului. Era necesar să li se impună acestor convertiţi la creştinism circumcizia? Unii creştini din ludeea îşi susţineau această convingere într-un limbaj teologic ferm: pentru ei, circumcizia era esenţială pentru mântuire.

Cum a clarificat Adunarea Bisericii de la Ierusalim această problemă importantă?

Faptele apostolilor 15:23-29
23. Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24. Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26. oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Conciliul de la Ierusalim nu s-a ocupat în mod exclusiv de problema circumciziei, ci de o serie întreagă de practici culturale pe care Evanghelia nu le cerea de la convertiţii ei. Hotărârea Adunării (versetele 23-29) a oferit o platformă comună pe care creştinii iudei şi cei dintre neamuri puteau coexista în bună înţelegere. Valorile fundamentale ale iudeilor erau respectate, iar neamurilor li se îngăduia să evite circumcizia. A fost o decizie atât de ordin practic, cât şi teologic. Ea este pentru biserică un model de tratare a problemelor înainte ca discordia să capete proporţii. Misionarii cu experienţă învăţă să identifice principiile fundamentale ale credinţei creştine şi să pună accentul pe ele, fără să se cramponeze de lucruri neesenţiale pentru credinţă.

Ce lecţii desprinse din această relatare pot ajuta biserica de astăzi în rezolvarea chestiunilor controversate? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO