De ce eu?
Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
(Iosua 1:5)
Viaţa îmi surâdea. Tocmai ne mutasem într-un cartier de lux, îmi cumpărasem o maşină nouă, iar la muncă totul mergea foarte bine. De asemenea, fiul meu creştea sănătos şi radia de fericire. În plus, mă bucuram de dragoste necondiţionată din partea unei persoane foarte speciale. Ce să-mi mai doresc altceva? Şi totuşi relaţia mea cu Dumnezeu era superficială.
Îl cunoşteam din tinereţe. Părinţii mei erau creştini şi am avut privile giul de a merge la şcoli creştine, unde am dobândit mai mult decât cunoştin ţe academice. De asemenea, mi s-a oferit ocazia să locuiesc cu trei familii de osebite, care m-au ajutat nu doar pe plan financiar, ci mi-au arătat şi multă dragoste. Dumnezeu Îşi revărsase din abundenţă binecuvântările asupra mea, dar eu nu eram pe deplin conştientă de acestea şi, în cele din urmă, am realizat că mă aflam foarte departe de principiile pe care Dumnezeu doreşte să le aibă copiii Săi.
Dar într-o zi, totul s-a schimbat. La doar două ore de când plecasem de acasă într-o călătorie, am avut un accident cu impact frontal. Într-o fracţi une de secundă, maşina mea frumoasă s-a transformat într-un morman de metal contorsionat. Se făcuse praf1 În marea Sa dragoste, Dumnezeu mi-a protejat fiul. Paramedicii m-au eliberat dintre fiarele contorsionate şi m-au transportat la spital, într-un oraş din apropiere, unde Dumnezeu avea pe cineva acolo care mă aştepta -un doctor care a lucrat neobosit ca să-mi sal veze viaţa, chiar dacă totul arăta că voi muri.
Am avut parte de operaţie după operaţie, dureri groaznice, luni de spi talizare şi multe tratamente chinuitoare. Dar pe acest drum m-am întâlnit din nou cu Tatăl meu ceresc. El a folosit această nenorocire spre binele meu. Astăzi, am o familie creştină şi, pe scara valorilor mele, Dumnezeu ocupă primul loc. M-am ales cu numeroase cicatrici. Mai am încă dureri şi mă deplasez cu dificultate. Dar sunt în viaţă! Pot să-mi văd fiul crescând şi mă bucur de dragostea unei persoane care a căutat cei mai buni doctori şi cele mai prestigioase centre medicale unde eu să mă pot recupera.
Dragostea Tatălui este atât de mare încât atunci când vede că ne înde părtăm de El, permite uneori situaţii dificile în viaţa noastră, pentru a ne ajuta să reflectăm şi să experimentăm ce înseamnă fericirea adevărată – o fericire dinăuntrul nostru – şi astfel să ne putem bucura de lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Dragostea Sa este inegalabilă.
DINORAH MENDEZ-BERNASCONI
