Unul dintre primii misionari

Care crezi că au fost motivele pentru care Iona nu a ascultat de porunca Domnului?

Iona 1:1-3
1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
3. Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.

„Du-te la Ninive!” a fost porunca dată de Dumnezeu lui Iona. În Vechiul Testament, popoarele primeau de obicei invitaţia: „Veniţi în Sion!” Planul iniţial al lui Dumnezeu a fost ca evreii să-şi trăiască religia şi ca naţiunea lor să devină atât de atrăgătoare, încât celelalte popoare să apeleze la ei pentru îndrumare

Isaia 56:7
Îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.

Lui Iona, ca precursor al ucenicilor din Noul Testament, i s-a spus să se ducă la Ninive, care i se părea un oraş necurat, un centru al idolatriei, al brutalităţii şi al totalitarismului. Dumnezeu i-a spus să meargă spre est pe uscat, dar el a făcut pregătiri amănunţite pentru a călători spre vest pe mare. Profetul îndărătnic a fugit exact în direcţia opusă.

Citeşte Iona 1:3-17. Ce spune această relatare despre Dumnezeu, despre Iona şi despre corăbieri?

Iona 1:3-17
3. Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.
5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
6. Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să Se gândească la noi şi nu vom pieri!”
7. Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8. Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?”
9. El le-a răspuns: „Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea şi uscatul!”
10. Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
11. Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12. El le-a răspuns: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13. Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!”
15. Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit.
16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
17. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.

Răspunsul lui Dumnezeu la fuga lui Iona a venit sub forma unei furtuni năprasnice. Iată că vântul a ascultat de Creator, dar nu şi profetul Său (Marcu 4:41)! Iona a dormit dus în mijlocul vijeliei, în timp ce corăbierii păgâni s-au rugat (Iona 1:14). El a admis cu sinceritate că din cauza lui venise acea nenorocire şi a dat mărturie despre adevăratul Dumnezeu şi Creator. După cum observăm, răspunsul lui, „sunt evreu”, face referire atât la religia, cât şi la naţionalitatea lui.

Marcu 4:41
I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

În panica de care au fost cuprinşi în faţa furiei mării, corăbierii păgâni au încercat să se salveze pe ei înşişi şi pe pasagerii lor şi le-a fost milă de Iona, ezitând să-l arunce peste bord aşa cum le ceruse el. (Profetul îndărătnic a fost dispus să se sacrifice pentru a-i salva pe ceilalţi.) în cele din urmă, când l-au aruncat, furtuna s-a potolit (versetul 15). Faptul că ei l-au recunoscut pe Dumnezeu era o dovadă că Domnul a lucrat prin profetul Său, chiar dacă el fugise de chemarea Sa.

Ce importanţă are mesajul despre Dumnezeul Creator în contextul misiunii printre oamenii idolatri? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO