Încălcarea Legii
Oricine face păcat face şi fărădelege şi păcatul este fărădelege.
( 1 Ioan 3:4)t
Legea lui Dumnezeu se mai numeşte şi Legea morală deoarece ea conţine principiile fundamentale care fac distincţia între bine şi rău. Când spunem că un anumit gând, o anumită dorinţă şi un anumit comportament sunt rele, facem imediat referire la moralitate.
Am o broşură cu titlul O sută de păcate de care poporul lui Dumnezeu se face vinovat acum. E greu de spus cum a reuşit autorul să identifice nici mai mult, nici mai puţin de o sută de păcate! De asemenea, nu ştiu cum a ajuns el la concluzia că unele lucruri amintite în broşură ar fi păcate, fiindcă pomeneşte o sumedenie de cerinţe şi face apel la respectarea a tot felul de reguli şi reguliţe.
Este necesar să facem distincţie între reguli şi principii. Regulile se pot schimba de la o zonă la alta a lumii,de la o ţară la alta şi de la o situaţie la alta, pe când principiile sunt neschimbătoare, sunt eterne.
Unii pun atât de mult accentul pe ascultarea de reguli, încât le distrag atenţia oamenilor de la păcate mai mari, precum mânia, gelozia, ura, ostilitatea, pofta trupească, lenevia, răutatea, bârfa şi mândria în toate formele ei de manifestare. Când punem accent pe „păcatele” care ţin de forma exterioară, avem tendinţa de a ignora păcatele lăuntrice reale. Când o abatere de la o regulă este tratată pe picior de egalitate cu o încălcare gravă a unui principiu, religia creează o stare de vinovăţie, de anxietate şi de condamnare, care, mai devreme sau mai târziu, devine insuportabilă. Respectarea rigidă a regulilor ne conduce la un comportament fără discernământ şi fără suflet. Ajungem să fim suspicioşi şi să ne neglijăm îndatoririle creştineşti.
Religia care îi condamnă pe membrii ei la o perpetuă „curăţenie de primăvară” şi care îi ţine într-o stare permanentă de vinovăţie este nefolositoare. În schimb, acolo unde domneşte dragostea faţă de Dumnezeu, nu se impune nevoia de o „curăţenie” continuă, ca proces de separare.
Nu există pericol mai mare decât acela de a înlocui consacrarea sinceră a inimii cu comportamentul exterior. Este mai simplu să respecţi regulile cu vorba decât să te supui cu toată fiinţa ta Domnului Hristos. Însă la judecată vor ieşi la iveală toate păcatele ascunse, toate secretele dezonorante. De aceea, să căutăm neîntârziat să ne desfătăm în Legea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt!
