În siguranță, în brațele Sale
Iată, Eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit.
(Exodul 23:20)
Venise vacanţa de vară şi o nouă călătorie în Florida mi-a adus aminte de o altă ocazie când aceasta nu ar mai fi fost posibilă dacă Dumnezeu nu ne-ar fi purtat de grijă.
Călătoream cu două microbuze dinspre Orlando către Bainbridge, Georgia. Eram atât de fericită că urma să-i văd pe unchiul şi mătuşa care tocmai se mutaseră în acel loc. Noi mergeam în spatele microbuzului în care se aflau părinţii, fratele şi nepoata mea. Pe drum, ne-am oprit la un popas ca să luăm masa şi să ne odihnim, apoi ne-am continuat călătoria. Eu stăteam pe bancheta din spate împreună cu copiii noştri şi citeam mereu, iar din când în când îl hrăneam pe cel mic.
L-am alăptat şi începusem din nou să citesc, când am aruncat o privire pe geam. M-am îngrozit când am văzut un stâlp care parcă gonea spre noi.
„Vince!”, am strigat. Vince a virat repede. De abia atunci ne-am dat seama unde eram, deşi nu înţelegeam de ce. Ne aflam pe scuarul de iarbă care despărţea cele două sensuri de mers. Când am virat, m-am gândit că totul va fi bine, dar lui Vince i-a fost foarte greu să păstreze maşina pe şosea din cauza vitezei. L-am strâns pe bebeluşul Guyen la piept, iar în următoarele clipe microbuzul s-a răsturnat pe o parte şi s-a oprit.
Autoturismul nostru se afla tot pe mijlocul drumului, iar fratele meu nu putea vedea decât fumul care ieşea din el. Aşteptându-se la ce era mai rău, le-a spus părinţilor să oprească pentru că aveam probleme. Când au ajuns la noi, eram încă în maşină, încercând să ne dăm seama cum să ieşim. Singura posibilitate era pe uşa din spate, care încă putea fi deschisă.
Doi oameni au oprit ca să ne ajute. Apoi încă o doamnă. Aceasta ne-a oferit sticle cu apă. Eram atât de recunoscători pentru sprijinul şi grija lor, dar şi mai recunoscători pentru că nimeni nu fusese rănit grav. Ca prin minune, Guyen a rămas în braţele mele, deşi putea foarte uşor să fie aruncat din maşină. Guielle, fiica noastră, a dormit în tot acest timp şi s-a trezit doar când am scos-o afară. Eu eram singura cu câteva zgârieturi, aşa că m-am dus la spital pentru investigaţii.
Aparent, soţul meu adormise la volan. Am petrecut noaptea în acel orăşel, apoi ne-am continuat călătoria, recunoscători pentru îngerii care ne veghează.
Fiecare avem câte ceva de povestit despre grija îngerilor şi a Tatălui ceresc. Dacă şi tu ai o experienţă asemănătoare, sunt sigură că El ar fi încântat să o spui şi altora.
DANA M BEAN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
